Când suntem aproape de a treia decadă a secolului XXI nu mai este loc pe planetă pentru niciun fel de fundamentalism ori excese. Lecția Europei de Est din 1989 este elocventă, iar faptul că ultiuma vizită a dictatorului Nicolae Ceaușescu a avut loc în Iran, spune, de asemenea, multe. Istoria nu mai poate fi oprită în loc de nimic și de nimeni. Și nici, cu atât mai puțin, păcălită.
Marile demonstrații care au loc de mai bine de 10 zile în capitala Iranului, Teheran, dar și în multe alte orașe ale țării, toate vizând corupția generalizată, condițiile de trai extrem de precare, dar și abuzurile regimului fundamentalist islamic de la Teheran, au ecouri puternice peste tot acolo unde există iranieni. Și, în general, acolo unde există nevoia firească de libertate a oricui, indiferent de rasă, religie sau apartenență socio-politică.
Iar dacă, deunăzi, însăși ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Organizația Națiunilor Unite (ONU), doamna Nikki Haley, a atras atenția regimului de la Teheran să nu mai cenzureze ”vocea poporului iranian” și să refacă accesul acestuia la Internet, ei bine, înseamnă că lucrurile au ajuns deja mult prea departe. Posibilitatea de conectare cu lumea digitală, care reprezintă prin excelență o lume a cunoașterii, a ideilor novatoare și a libertății, a ajuns o condiție elementară a vieții în epoca modernă și civilizată. Interzicerea accesului la Internet reprezintă o dovadă mai mult decât elocventă a intențiilor și metodelor folosite de regimul dictatorial de la Teheran, condus – cu mijloace medievale – de liderul suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, prietenul lui Nicolae Ceaușescu din 1989 și omul care, din președinte al Iranului între 1981 și 1989, a devenit ”lider suprem”, de factură fundamentalist-religioasă și fascistă, postură care amintește de cele mai mari abuzuri ale omenirii din epocile istorice revolute.
Reacția extrem de virulentă și agresivă forțelor de ordine este o altă dovadă a faptului că lucrurile nu mai pot în Iran continua ca până acum. Zecile de morți, sutele și miile de răniți – pentru că cifrele reale nu pot fi cunoscute niciodată – ar trebui să vorbească de la sine.
În acest context, sâmbătă, 6 ianuarie, numeroși demonstranți au venit în fața Ambasadei Iranului la București, pentru a protesta – așa cum se vede în fotografiile MagnaNews – împotriva a ceea ce oamenii numesc ”regimul de guvernământ fascist religios din Iran”. Iar iranienii din România, alături de toți cei care îi susțin în mod direct și necondiționat, nu au ezitat să și scrie acest lucru pe panourile de protest (vezi foto MagnaNews). Eforturile disperate ale guvernului de la Teheran de a organiza contra-manifestații în țară nu fac altceva decât să sublinieze și mai mult anacronismul și teama de care dă dovadă acest regim. Care, desigur, ”negăsind” alte explicații ale demonstrațiilor, au aruncat pe piața media internațională clasicele acuzații îndreptate către țări străine sau diverse servicii secrete de pe Planetă. Ca și cum un popor care numără mai bine de 81 de milioane de persoane (locul 18 în lume ca populație) nu ar fi în stare să aibă propriile sale reacții și idealuri de libertate, ori propria sa conștiință.
Conștiință care s-a exprimat cât se poate de limpede și în demonstrația de la Bucurrești, din fața Ambasadei Iranului, a cărei ”replică” a fost tăcerea.
