Cazinoul constănțean, simbolul orașului, loc de relaxare al protipendadei. Primul cazinou s-a construit în 1880, cel de-al doilea în 1892, iar actualul Cazinou în 1903.
Concerte, baluri mascate și serate instrumentale
Primul cazinou al orașului a fost ridicat în anul 1880. Se numea Kursaal (sală de relaxare). El a fost situat lângă Farul Genovez. Protipendada orașului-port se regăsea aici în fiecare zi. Cazinoul dispunea de sală de dans. Existau două săli de lectura unde vilegiaturiștii puteau citi ziarele locale și reviste, precum ,,Telegraf”, ”Farul Constanței”, dar și publicații precum, ,,Figaro” sau „L’Ilustration“. Existau, de asemenea, două săli de jocuri și o terasă cu deschidere la malul mării. Terasa era locul preferat de întâlnire al turiștilor și a elitei constănțene, dar și a marinarilor ambarcați pe navele ce operau în port. În localul Cazinoului erau frecvente reprezentațiile teatrale, concertele, balurile mascate, seratele cu caracter caritabil, conferințele, recitalurile instrumentale sau cele susținute de primadona operei din Milano de origine română, Carlotta Leria.
Nu era singura clădire monument din zonă. Localnicii puteau admira Casa Pariano (astăzi Muzeul Ion Jalea), Casa Manissalian (bombardată în 1941 – pe locul actualului bloc SNC), Casa Pâslă, Casa Bârzănescu, Casa Cănănău (unde a fost Consulatul Chinei), Casa Zottu, Casa Cuculis, Casa Șomănescu, Casa Pilescu. Din păcate, după numai două decenii, acoperișul cazinoului a fost smuls de vânt, el fiind construit din lemn și paiantă. Apoi, din dispoziția Consiliului Comunal, el a fost demolat.
Cele mai renumite orchestre din țară, la Casin
Locul lui Kursaal a fost luat de Casin, care a fost amplasat pe Bulevardul Regina Elisabeta, în apropierea Acvariului. El era format din două terase suprapuse.
Construcția era compusa dintr-o sală de dans, mai multe încăperi și o terasa deschisă către mare. În acest „frumos Salon” așa cum îl descria ziarul „Farul Constanței“, publicul se strângea „ … pentru a petrece.. Situat pe malul Mării, împodobit cu drapele și destul de spațios, a devenit locul de întâlnire al tuturor.
Scriitorul Ion Adam consemna în monografia orașului apărută în anul 1907 și intitulată „Constanța pitorească“: ,,Una dintre atracțiunile care strânge cea mai multă lume la un loc este Cazinul. Primăria are grijă din timp să năimească pentru sezon una dintre cele mai renumite orchestre din țară, care să cânte în lunile iulie și august pe terasa Cazinului, între orele 5-7 și 8-12 seara.“
Unul dintre antreprenorii Cazinoului a fost căpitanul Constantin Creangă, fiul scriitorului Ion Creangă și tatăl lui Horia Creangă, unul dintre cei mai mari arhitecți români ai perioadei interbelice. Căpitanul Creangă a reușit să convingă Primăria Constanța să-i închirieze cazinoul pentru suma de 2000 de lei pe an. Pe lângă plata chiriei, Primăria i-a impus antreprenorului Creanga să pună în vânzare ,,articole de consumațiune de cea mai buna calitate“ și să folosească pentru iluminare ,,petroleum de cea mai buna calitate pentru a nu produce nici un miros“.
Cazino modern, asemenea celor de pe riviera franceză
Încă din anul 1903 edilii constănțeni, respectiv primarul şi prefectul începuseră demersurile de ridicare la Constanța a unui Cazino modern, asemenea celor de pe riviera franceză. A fost dorința elitelor orașului dar și un fapt dictat de necesitate, un oraș în plină dezvoltare trebuia să aibă o clădire de distracții pe măsură și nu o improvizație din lemn și paiantă. În anul 1910, apare impresionantul edificiu care dăinuie şi astăzi pe faleza Marii Negre. Cladirea de patrimoniu cu trei fundaţii, care a adapostit, decenii la rând, poveşti de iubire şi unde se destrămau vieţi într-o clipită, a fost proiectată de arhitectul Daniel Renard, în stil art-nouveau. Toalete de ultimă modă se perindau în sala de bal, restaurant sau în sala de joc a Cazinoului. Era o atmosferă seducatoare, de la belle epoque, surprinsă de imaginile vremii.
Un răspuns
очень познавательно