(Din Memoriile scrise de conf.dr. Maria Georgescu, medicul care mărturisește că întâlnirea cu Ana Aslan a marcat-o pe viaţă)

„Ana Aslan a iubit în viață.
În ’82 profesoara noastră, Ana Aslan s-a decis să accepte soluția propusă de prof.dr. Hruska, cel mai bun implantolog dentar, de la acea vreme, implantul in și pe mandibula.

Am fost aleasă de draga mea profesoară sa o însoțesc, să fiu medicul personal. Vă închipuiți?!

Ruta a fost lungă. Am mers mai întâi în Argentina (aceasta este o altă poveste), unde am stat două săptămâni și unde profesoara Ana Aslan a inaugurat un laborator de medicamente, ce urma sa producă și Gerovital și Aslavital, medicamentele inventate și brevetate de dânsa.

Ana Aslan avea 84-85 de ani. Eram în vară, profesoara era născută la 1 ianuarie.
În toate situațiile, particular atunci, profesoara a fost o minune de om, a îndeplinit tot protocolul stabilit, de la A la Z.

Totuși era apăsată de o mare umbra, de frică, de întâlnirea cu prof. dr. Hruska, la Milano.
Profesoara a fost o persoană foarte complexa, cu har, inteligentă, cultă, inventivă, tenace și care a muncit foarte mult. A fost un foarte bun, un mare clinician, un fin observator al oamenilor, al bolnavilor, al societății. A descoperit semne noi în cadrul diverselor boli și sindroame clinice, a fost bun psiholog, cu o intuiție cosmică, a fost bun pedagog, a inventat tratamentul pentru prevenția fenomenului de îmbătrânire, a fost cunoscătoare a vinurilor, a băuturilor și mâncărurilor fine și a iubit cu pasiune.

Mă reîntorc la perioada aceea. Am ajuns la Milano, unde am locuit la hotelul Cavour, într-un apartament cu două camere.
A doua zi, conform programării, am însoțit-o la consultul medical. Profesorul a decis intervenția pe a doua zi. Mi-a dat programul de pregătire preoperatorie. Profesoara a avut o noapte foarte agitată.

În timpul intervenției i s-a administrat anestezie locală, fapt ce a complicat puțin bunul mers al intervenției chirurgicale. Anestezia generală comporta un risc crescut pentru dânsa.
Pentru că profesiara Ana Aslan își administra, de mai mult de 35 de ani, gerovitul H3, medicament care are că substanta activă procaina (o substanta din grupa anestezicelor locale), profesorul Hruska a trebuit să crească doza, fapt ce a avut consecințe, chiar a complicat ușor starea de sănătate a profesoarei.

Intervenția chirurgicală a decurs normal. 

Am plecat cu taxiul la hotel și am fost zilnic la control. O duceam, cumva, pe brațe. Doamne, ce draga îmi era!
Rolul și responsabilitatea mea au fost pe măsura cazului. Profesoara a devenit dezorientată, iar presiunea arteriala și cordul mi-au ridicat probleme.
A refuzat propunerea mea de se interna. In această situație am decis sa-mi fac datoria.
Supraveghea a fost continuă. Au fost situații critice. Au fost momente când dorea să plece și atunci se întâmpla să ia geamul drept ușă, era foarte agitată, etc..
Efectele anestezicului au diminuat progresiv, astfel că după aproximativ cinci zile era restabilită în totalitate, clinic și psihic.

Într-una din zile, după ce starea de sănătate a dânsei nu ridica probleme, când am revenit din bucătăria hotelului, unde supravegheam masa (nu putea mastica și înghiți, era după intervenție și nu numai) am bătut la ușa ce ne despărțea.
Nu mi-a răspuns, nu m-a auzit. Intru.
Minune! Ce vad?
Da! Cea mai frumoasa scena de iubire. Un bărbat, bine clădit, foarte impozant, frumos, cam de aproximativ 70 de ani, așezat în genunchi în fata Anei Aslan.
O adora! Îi declara iubirea. O mângâia tandru pe chip și-i ținea mana la piept. Mai mult decât în filme. Vibrația era intensă, în aer, în sufletele lor ce rezonau și vibrau iubire. Dumnezeiesc!

O scenă ce ar fi mișcat și pietrele. Nu am s-o uit niciodată.
M-am retras, nu m-au observat.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 7 =