Așa-numita industrie de lobby este, de departe, cel mai bine dezvoltata in SUA.
In anul 1995 activitatea de lobby a fost reglementata la nivel Federal (The Regulation of Lobbyists in Canada, the USA, the EU institutions, and Germany, By Dr. Raj Chari and Dr. Gary Murphy) prin The lobbying Disclosure Act. Principalele prevederi, care includ si modificarile ulterioare, sunt urmatoarele:
1. Stabilirea unei definitii a lobby-ului si a celor care fac lobby
Activitatea de lobby „apare când o persoana comunica fie oral, fie in scris cu diferiti oficiali in numele unei persoane sau a unei companii pe anumite teme cum ar fi: legislatie, reguli si legi, programe guvernamentale, grant-uri, imprumuturi”. Actiunea de lobby are ca scop influentarea deciziilor decidentilor.
2. ”Ușile batante” si ”Perioada de racire”
Exista o preocupare foarte mare pentru fenomenul de „revolving doors” (usi batante), prin care oficialii trec din mandatul pe care il au in activitatile de lobby. Pentru a combate acest fenomen, in legile penale exista interdictii pentru membrii Congresului si pentru functionarii din executiv si legislativ cu privire la activitatile de lobby desfasurate dupa incetarea mandatului. Aceste restrictii se subscriu conceptului de „cooling off period”, adica perioada de „racire”. Astfel se prevad:
- o perioada de „racire” de un an pentru fostii membrii ai Congresului si functionari inalti din Executiv si legislativ – in aceasta perioada acestia nu au voie sa aiba contacte de lobby directe cu fostii colegi;
- o perioada de interdictie de doi ani pentru functionarii din pozitii de conducere din executiv si pe viata pentru cei direct implicati de a lucra ca lobby-isti pe chestiuni din acelasi domeniu pentru care au fost responsabili in timpul mandatelor de functionari.
