Discursul în limba română al președintelui Consiliului European, Donald Tusk, a fost analizat, la Digi24, de politologul Cristian Pîrvulescu.
„Domnul președinte Tusk este în plină campanie politică, a dovedit talent politic. Dumnealui a spus-o: este polonez, iar în Polonia situația este, în mare măsură, asemănătoare celei din România. După încheierea mandatului său de președinte al Consiliului European, se va întoarce acolo. Urmărim, de câteva luni, o campanie intensă a președintelui Tusk atât pe rețelele aociale, cât și în relațiile europene și internaționale, pentru a atrage atenția atât asupra valorilor europene, cât și asupra talentelor sale de politician. Iar ieri am asistat la rezultatul acestei campanii foarte bine puse la punct”, a explicat Cristian Pîrvulescu.
„Eu nu cred că trebuie să punem în competiție politicienii români cu politicienii europeni, ci să urmărim interesul. Domnul Donald Tusk a încercat să atingă acea parte a societății românești care este mai sensibilă la problemele europene, folosind formule retorice care rămân. Așa cum a fost comparația cu Helmuth Duckadam. Nu a fost, de fapt, despre Duckadam și despre meciul Stelei, ci despre capacitatea României, a societății românești de a face ceea ce este imposibil, anume să apere statul de drept împotriva celor care încearcă să îl reconvertească, să-l transforme într-un stat el celor puternici. Stilul pe care l-a folosit este unul care ajunge ușor la oamenii simpli. Domnul Donald Tusk a arătat cum se poate comunica bine Europa. E vorba de talent nativ, dar e vorba și de foarte multă muncă”, a concluzionat politologul.
2 răspunsuri
Ba desteptule nu ai inteles ca provine din zona unde se aplica legea valaha ? Ascunzi ce nu e de ascuns politolog sau politruc (asta nu merge ca-i lipseste ologul caracteristic)
E minunat să fii politolog și să despici un fir în patru atunci când firul nici măcar nu e acolo. Cât despre efortul lui Tusk, el ține mai mult de hobby (a ținut un discurs complet analog în limba bulgară, atunci când a fost acolo) decât de eficiență. Înafară de discursuri scrise în engleză, traduse și învățate apoi pe de rost în limbile de baștină ale publicului, Donald Tusk nu a făcut nimic important pentru Comunitatea Europeană. Concluziile dlui Pirvulescu (odinioară analist apreciat, acum implicat în mercenariat) sunt însă abracadabrante – egalul Duckadam-Iohannis pus de el denotând un soi de cult stupid al personalității de care mai bine se lipsea. Cu siguranță Tusk a dorit să încheie speech-ul într-o notă populistă (cu Stoicikov în Bulgaria, cu Duckadam în România) și nu i-a trecut nicio secundă prin cap interpretările fanteziste ale multpreaînrolatului domn Pîrvulescu,