Memoria omului şi a animalelor preexistă la naştere. De exemplu, este dovedit, graţie experienţelor profesorului german Konrad Lorenz, că puiul de găină recunoaşte sunetele şi vocea pe care le-a auzit pe când era încă în ou şi că păsările învaţă deja limbajul speciei lor în timpul clocitului. Ceea ce ieri numeam instinct (noţiune înnăscută), rămânând în acelaşi timp adevărat în anumite cazuri (impuls, sentiment motivat de un simţ misterios), este cel mai adesea o amintire ereditară transmisă prin cromozomii-memorie sau sistemul nervos.

Prin extrapolare, anumiţi biologi cred că fenomenul se extinde la toate regnurile naturii şi cosmosului. De aici putem deduce că universul are şi el propriii cromozomi-memorie asemănători cu arhivele akaşice ale lumii, presimţite în mod aproape miraculos de secole, de către spiritualişti. Cromozomii (chroma=culoare şi soma=corp) sunt elemente ale nucleului celular. Au forma unor grăunţe, filamente sau beţigaşe, existând în număr constant şi par în toate celulele aceluiaşi individ şi ale tuturor indivizilor care aparţin aceleiaşi specii.

Fiecare individ este „înrâurit” pe planul director al celulelor care sunt programatorii unde se înregistrează specia. Din acest motiv boabele de grâu dau naştere, în mod invariabil, unor tije de grâu, stejarul dă ghinda, şi nu ulmul, iar pasărea dă naştere unei păsări, şi nu unui mamifer. Fără nicio excepţie! Prin intermediul cunoştinţelor sale ereditare, omul vorbeşte, construieşte, creează unelte şi construieşte nave spaţiale deja programate în celulele sale.

Indivizii nu inventează nimic esenţial. Inteligenţa lor (reflecţia, speculaţia, munca, experienţa) le foloseşte doar la evoluarea socială progresivă, regresivă sau în schimbare, în funcţie de directivele planului care este el însuşi determinat, după toate aparenţele, de legile universale, pe care le putem numi Dumnezeu sau Lege, sau cu un alt termen. Inteligenţa, care pare să implice liberul-arbitru şi creaţia, depinde de cunoştinţele care se bazează în mod fundamental pe fenomenul memorie. În concluzie, putem spune că planul fiecărei specii este o memorie iniţială şi ereditară înscrisă ca prioritate în cromozomi.

Un exemplu şi mai frapant sprijină această teză: într-o gospodărie, existau mai multe locuri de adăpat. O căţea obişnuia să bea numai dintr-un singur loc. Ea mânca întotdeauna dintr-un bol albastru, deşi celelalte trei boiuri de culori diferite conţineau aceeaşi mâncare. Femela a murit dând naştere mai multor căţei, dintre care unii au fost salvaţi. La vârstă adultă, câinii beau în mod exclusiv – sau aproape – din acelaşi loc ca mama lor şi, la fel ca ea, mâncau întotdeauna din bolul albastru. Fără îndoială, este vorba despre memorie ereditară.

La bebeluşi se observă comportamente asemănătoare, care sunt, în totalitate, moştenite de la mamă şi de la cea mai îndepărtată ascendenţă directă până la primul om al creaţiei sau, mai degrabă, până la Mama originară atestată de celţi. Fără a cunoaşte cu exactitate procesul fenomenului, biologii ştiu acum că cei care conţin memoria a ceea ce s-a întâmplat şi ce se va întâmpla mai târziu sunt cromozomii.

Oamenii se reproduc prin sciziparitate. Aşadar, ei sunt nemuritori, adică o parte din corpul şi sufletul lor nu dispare, persistând în timp, prin descendenţă. Memoria transmisă de cromozomi – în mod sigur printr-un fenomen de ordin electric – arată că, uneori, crezând că inventăm ceva, nu facem decât să regăsim idei mai vechi prin intermediul amintirilor aflate în cel mai profund loc al eului nostru etern. Prin memoria cromozomilor se explică naşterea miraculoasă a geniilor Leucip, Alexandru cel Mare, Descartes, Mozart etc.

Oare fenomenul “reîncarnării”, de care vorbesc unele tradiţii spirituale, nu este altceva decât o transmitere a memoriilor ascendenţilor unei persoane?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 5 =