Strada Vaselor din Bucureşti a devenit, de câțiva ani încoace, locul de studiu al directorilor de spitale din întrega ţară. Al directorilor provizorii, numiți politic, să înţelegem corect şi să nu greşim importanţa demersului legal.
Aşadar, directorii provizorii vor deveni, în numai de două luni, specialişti în management medical, pardon în sănătate publică. Până acum, probabil ei semnau ca primarul şi făceau licitaţiile publice în limita abecedarului.
Acum, învaţă din manualul Şcolii Naţionale de Sănătate Publică Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București şi vor deveni supermanageri, împărţind, cred eu, 1 leu la 10 bolnavi. Rezultatul va fi pe măsură: pe foile cu cheltuieli vor scrie, în dreptul bolnavului, “caz rezolvat” – poate nu ştiţi, dar în DRG, sistemul după care se finanţează spitalele, morţii sunt trecuţi la cazuri rezolvate. Dar dacă aşa l-am importat de la americani…Nu trebuie să fii expert în politici de sănătate ca să ştii că, în cazul în care contextul legislativ nu este armonizat cu indiciii de morbiditate, speranţa de viaţă a acelei naţiuni va continua să scadă.
Mă întreb însă ce este în mintea acelui director provizoriu, cursant la academia de pe Vaselor. Cred că i-ar fi plăcut şi lui ca statul să investească serios în pregătirea lui profesională, să facă măcar doi ani la ASE şi să aibă o diplomă cum scrie la carte. Altfel ar fi stat la capitolul “competenţă managerială” şi nu ar mai fi fost la îndemâna capriciilor unui ministru al Sănătăţii, trecător în funcţia executivă (de aici şi neglijenţa cu care se tratează banul public).
Curioasă, am mers pe Vaselor, ca să văd la faţa locului, în faţa porţii Centrului Național de Promovare a Sănătății, (sau a Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar pe vremuri), cum vin directorii la ore. Într-adevăr, am găsit o puzderie de maşini de salvare şi Dacii. În plus, pâlcuri de şoferi, adăpostindu-se de căldură şi comentând despre realitatea din sistemul sanitar. “Nu poţi, dom’le, trăi din salariu de doctor în ziua de astăzi”, spunea un domn, roşu la faţă. “Ei, parcă să fii şoferul şefei este mai bine? Nici bani, nici omenie”, se plângea un altul, care dintr-o dată, sare şi deschide portiere maşinii. Venea o doamnă corpolentă, vorbind la telefonul mobil, trecută de 45 de ani. Iată o tânără cursantă, mi-am spus, şi, liniştită, mi-am văzut de drum, gândindu-mă că, în viitorul foarte apropiat, celebra şcoală de pe Vaselor îşi va schimba din nou – pentru a câta oară?!- denumirea.
Citește si: Tinerii pedepsesc infractorii
