Numirea lui Mircea Geoană în funcția de secretar general adjunct al NATO a buimăcit pestrița clasă politică din România. Fără planuri și bătălii interne, a devenit vioara întâi în politică.
Sunt sigură că, ieri, seară, telefonul lui Geoană nu a putut face față mesajelor de felicitare și sprijin. La fel s-a întâmplat și pe rețelele de socializare, care s-a umplut de fotografii, lângă și alături de Mircea Geoană, ca să demonstreze oportuniștii din toate profesiile cât de prieteni sunt cu un lider adevărat.
Dar să ne amintim puțin cum l-au tratat românii.
A fost învins de două ori de Traian Băsescu: o dată la Primăria Capitalei și o dată la alegerile prezidențiale. Adică românii au preferat un personaj conflictual, impertinent de multe ori în locul diplomatului, echilibrat și enervant de politicos.
Exclus din Partidul Social Democrat de Ponta și pus pe linie moartă de baronii locali, în urma unei campanii de denigrare care nu a făcut altceva decât să dezvăluie modul în care social-democrații își execută liderii, Geoană a lansat o platformă apolitică de promovarea a intereselor naționale, mutându-si, astfel, sfera de activitate în zona societății civile.
Nimeni nu și-a bătut capul când a adus în țară Institutul Aspen, cu misiunea de a se asigura că ”țara noastră este corect evaluată”.
Ca om de comunicare și apoi jurnalist, am realizat că Mircea Geoană și-a asigurat, prin Institutul Aspen, reprezentarea la cel mai înalt nivel a propriei persoane fără să mai aibă nevoie de funcții politice.
Omul care a făcut la vârf politică internă și externă a înțeles că imaginea și reputația sunt mai importante de multe ori decât realitatea însăși. A înțeles importanța și provocările momentului, din perspectiva internațională.
Pe de altă parte, mișcarea cu Institutul Aspen ne-a demonstrat că diplomele și formarea politică, profesională a lui Mircea Geoană sunt reale, nu este produsul Academiei de Științe ale Securității Naționale. Trebuie să ai bun simț să alegi să ai un doctorat corect în economie mondială, obținut la ASE, o instituție românească de învățământ superior credibilă.
A mai făcut ceva Geoană extrem de important, un lucru care poate constitui o lecție politică prețioasă: dincolo de obligația de a gândi în afara stereotipurilor impuse de societate, nu a lăsat loc de confuzii niciodată prin poziționarea sa: consolidarea în Europa, prin relația trans-atlantică. Adică a fost atent cu cine s-a întâlnit, ce relații profesionale și umane a dezvoltat în SUA.
Cam așa ar trebui să se facă politică și avem deja o rețetă de succes.
