Politicienii decid soarta poliţiştilor în funcţie de interesele lor, iar cei care îi încurcă pe „zeii” din politică devin indezirabili şi îşi pun în pericol carierele, susţine Traian Berbeceanu.
Poliţistul Traian Berbeceanu şi-a lansat cartea autobiografică, numită „Radiografia unei mârşăvii judiciare”, în care dezvăluie mecanismul prin care poliţştii ajung să depindă de liderii politici locali.
Traian Berbeceanu a publicat un fragment pe Facebook:
„(…) Un polițist nu poate să avanseze în carieră dacă DIPI se opune și nu are vreo șansă să ocupe funcții de conducere importante fără avizul DIPI. Această structură poate, într-o clipă, să pună punct carierei unui polițist, fără a oferi vreo explicație, fără a da socoteală în fața nimănui! Nici măcar în fața legii!
Astfel, cei de la DIPI sunt cei care fac propuneri cu privire la oportunitatea acordării certificatului ORNISS pentru fiecare lucrător din poliție. Dacă ei nu vor, certificatul nu îți este acordat sau prelungit, fără vreo explicație. Dacă aceștia vor, certificatul îți este retras. Odată pierdută autorizația de acces la informații clasificate, cariera ta de polițist operativ s-a încheiat, ești tras pe linie moartă.
În toate situațiile expuse mai sus, DIPI se pronunță prin „note“ cu caracter de documente clasificate. În conținutul acestora sunt înscrise aspecte de cele mai multe ori neadevărate sau neverificate, iar polițistul care face subiectul acestor informații nu are vreodată posibilitatea să cunoască adevăratele motive pentru care nu a fost promovat, a fost retrogradat, nu i s-a acordat salariul de merit ori nu i s-a prelungit autorizația ORNISS. Răspunsul pe care-l va primi mereu va fi: „Nu au vrut cei de la DIPI.“
În întreaga mea carieră am urmărit cu multă atenție evoluția în teritoriu a acestei structuri. Am observat direct relațiile dintre lucrătorii „doi și-un sfert“ și mediul politic. Polițiștii agreați de câte un prefect sau de vreun președinte de consiliu județean, de vreun senator ori vreun deputat aflat la putere, erau polițiști buni, care puteau accede în funcții de conducere. Polițiștii care, prin activitățile lor, încurcau clasa politică, deveneau indezirabili. Era cumva firesc, pentru că liderii politici, „zeii“, hotărau și în ceea ce privește conducerea structurilor teritoriale ale DIPI!
Invariabil, odată cu schimbarea puterii politice, cei nou-veniți amenințau cu reorganizarea sau chiar cu desființarea DIPI, recunoscând unanim modul ticălos în care aceștia funcționau. La foarte scurt timp însă, „zeii“ înțelegeau că ar putea să folosească DIPI în interes propriu, doar prin mici schimbări și ajustări operate la vârf. În rest, ceilalți din structură păreau buni, gata oricând să-i ajute să rămână „zei“.
(…)Șansa mea a fost faptul că judecătorii completului erau extrem de hotărâți să afle adevărul. Au solicitat celor de la DIPI să transmită „notele referitoare la Berbeceanu“, iar, ulterior, apreciind că sunt utile cauzei, au dispus declasificarea acestora. Așa cum era firesc, mi s-a asigurat în acest fel posibilitatea reală de a-mi exprima punctul de vedere în privința aspectelor înscrise în acestea.
Practic, mi s-a dat șansa să dovedesc că notele aveau conținut mincinos, că au fost întocmite în deplină înțelegere cu anchetatorii DIICOT și că au fost structurate în același mod ticălos în care Mureșan construise acuzațiile mincinoase împotriva mea.”
Traian Berbeceanu a condus Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba Iulia între anii 2005 şi 2013, când a fost înlăturat în urma unei anchete a DIICOT. În 2007, a primit distincţia de poliţist al anului în România pentru destructurarea mafiei fierului vechi din Hunedoara, în dosarul denumit „Hidra”.
Potrivit rechizitoriului, acestui dosar, circa 40 de hunedoreni, bande de hoţi de fier vechi, patroni ai unor centre de colectare şi angajaţii lor, au produs prejudicii de peste 12,5 milioane de lei, prin delapidare, spălare de bani şi evaziune fiscală şi pagube de alte câteva milioane de lei prin furturi de pe platforma siderurgică a Hunedoarei.
Gruparea a fost destructurată în vara anului 2006, în urma unor descinderi coordonate de Traian Berbeceanu şi de procurorul şef delegat de la DIICOT – Sibiu, la acea vreme, Laura Codruţa Kövesi.
