Jurnalista şi poeta Clara Mărgineanu a murit, duminică, după ce s-a luptat cu o boală, cancerul.
Horia Gârbea, președintele Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor, care a și făcut anunul morții sale duminică seara, afirmă că ”faptul că a fost dată afară ilegal și absurd din TVR (deși că era efectiv persoana cea mai potrivită) a marcat-o și i-a declanșat probabil boala. S-a luptat cu mult curaj cu situația ingrată. A cîștigat în instanță drepturile ei, după procese îndelungate, dar răul fusese făcut. Ea s-a luptat și cu boala, nu a renunțat niciodată la speranță și la poezie”.
„Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață a distinsei poete și realizatoare TV Clara Mărgineanu. A publicat 10 volume de poezie și a obținut numeroase premii pentru jurnalism cultural. Prin dispariția Clarei Mărgineanu, literatura noastră suferă o dureroasă pierdere. Dumnezeu s-o odihnească„, a scris în prima postare care anunța decesul poetei Horia Gârbea.
Ultima ei poezie, scrisă după încă un episod pe patul de spital a scris-o în 5 aprilie 2020.
Stare de fapt
Voi merge, în genunchi, încă o viață
Până departe, până foarte sus
Aproape de acoperișul lumii
Să-i mulțumesc preabunului Isus
Acum, bat clopotele prin biserici
Și inimile noastre, fiecare
Nu se putea altfel, ci doar așa
Prin jertfă și prin chin, spre îndurare
Când semnul din destin, cu milă mare
Îți spune că blândețea este totul
Pompează sânge în artera lumii
Și-acum, dezmărginește orizontul
Traseele sunt lungi între spitale
Afară era frig și noapte încă
Spuneau la știri, jelanii descântate
Faptul divers e stors și ne mănâncă.
Acasă îmi zâmbesc toți trandafirii,
În rest, e doar tăcere și rutină
Respir parfum, văzduhul e albastru
Iar zodiacul nu mai e de vină.
Afară, parcă este primăvară
Acum este din nou, pe loc repaus
Citesc Baconski, îl ascult pe Cohen
Și, în sfârșit, în jur nu mai e haos…
Îmi bat pe umeri vestitorii clipei
Vin prieteni buni și îmi indică harta
Contururi fără chip, cu glas mieros
Se gudură, cu stil, pe lângă Martha…
Ea este providență și miracol
Era să plec când a decis:,,mai stai!”
Căci pentru mine, ireala Martha
A convocat toți medicii din Rai.
Nu am plecat de tot din viața asta
Am revenit ca cerul după ploi
Să strâng la piept toată durerea lumii
Și să îmi iau puterea înapoi.
Când frunzele își vor schimba culoarea
Vor fi mulți îngeri să ne odrăslească
Șii, totuși, ce aveam dreptul să știu
Mă va ucide, ca să mă renască.
Clara Mărgineanu avea 48 de ani şi a publicat 10 volume de poezie. De asemenea, a fost redactor și realizator la Televiziunea Română, postură din care a obţinut numeroase premii pentru jurnalism cultural.
- Volumul de debut: ,,Actul Întâi sau Cupa cu Iluzii”, 1995
- Volume de versuri publicate: ,,Sărmanele Duminici”, 1996; ,,Pariu pe prietenie”, 1997; ,,Iubirea pe furate”, 1998; ,,Uşi zidite în alt destin”, 2000; ,,Prizonierul libertăţii”, 2001; ,,Dans cu pumnalul în inimă”, 2002; ,,Fata de asfalt”, 2006;,,Femeia albastră”, 2008; ,,Măştile Cleopardei”, 2010; ,,Măştile Cleopardei”, ediţie adăugită, 2012; ,,Blue Woman” /ediţie bilingvă, 2015; ,,Sărutul femeii poem”, 2015
- volume de interviuri, eseuri, publicistică: ,,Poveşti, semnificaţii, armonii”, 2013; ,,Destine cu har”, 2015
- A publicat articole, reportaje şi interviuri, în presa centrală şi publicaţiile culturale din ţară, între care: Revista Teatrul Azi, Luceafărul, Flacăra, Jurnalul Naţional, Cafeneaua literară (Piteşti), Convorbiri literare (Iaşi), Dunărea de Jos (Galaţi)
