Caută
Close this search box.

VIDEO O ursoaică eliberată din cușcă suferă de sindromul captivității. Se învârte în cerc minute în șir

ursoaică

O ursoaică având la activ 20 de ani trăiţi într-o grădină zoologică nu și-a uitat comportamentul nici la șase ani după ce a ajuns în rezervația de la Zărnești.

Timp de 20 de ani, Ina a avut parte de jumătate de piscină, jumătate de adăpost și jumătate din spațiul de plimbare. Practic, a trăit doar pe jumătate la Grădina Zoologică din Piatra Neamț – la propriu și la figurat. A împărțit cu sora ei, Anca, un singur țarc.

Acesta era prevăzut cu un singur bazin de apă, un singur bârlog și un singur teren de plimbare, dar ursoaicele era două. Unica soluție găsită de administrator a fost o rocadă săptămânală între cele două surori. După ani buni de sesizări, Asociația „Milioane de Prieteni” a înduplecat autoritățile să facă dreptate.

Cu sprijinul Gărzii Naționale de Mediu, administrația locală a fost de acord să renunțe la Ina, iar în octombrie 2014 AMP a reușit să o aducă în rezervația de la Zărnești. Acum are copaci, piscină și un bârlog numai pentru ea.

Ina nu a uitat însă deprinderile din perioada cât a stat închisă la Zoo. Obișnuiește să se învârtă într-un cerc imaginar minute întregi, așa cum făcea în cușca în care a trăit 20 de ani.

„Când mergeți la o grădină zoologică având spații minuscule pentru animale, să vă aduceți aminte de mișcările Inei! Mintea ei a rămas captivă într-o cușcă imaginară, aceeași care a ținut-o prizonieră timp de 20 de ani.

Aceasta este imaginea traumei care uneori nu se vindecă și nu se uită niciodată!”, susțin cei de la Asociația „Milioane de Prieteni”.

Sanctuarul de urși de la Zărnești dispune de 69 de hectare de pădure de stejar, cu copaci în care urșîi să se cațăre, piscine în care să se bălăcească, hrană conform dietelor studiate de veterinari și îngrijirea medicală necesară.

„Am salvat peste 130 de urși de la o viață de coșmar, plină de abuzuri, în cuști minuscule față de nevoia de spațiu a unor astfel de animale, prizonieri între gratii ruginite și cu ciment sub tălpi, în loc iarbă.

Până să ajungă la noi, unii nici nu știau cum e să se cațere într-un copac, să se ascundă de soare în zilele caniculare sau să se bucure de o apă suficient de adâncă pentru o bălăceală. Foarte mulți erau ținuți în cuști, pe terasele restaurantelor, hotelurilor, pensiunilor, lângă cabane sau benzinării, ca atracție turistică.

Au existat și cazuri de << dragoste nemăsurată >> a unora care, în loc să îi lase să trăiască în mediul lor natural, au preferat să îi țină după gratii”, astfel se prezintă cei care administrează sanctuarul de urși de lângă Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri