Nu poţi să-ţi uiţi rădăcinile. România este patria mea, ţara în care m-am născut, în care am crescut şi în care am învăţat. Imi trăiesc viaţa ca român şi israelian în paralel. Din 2008 vin în România aproape în fiecare an, sunt legat sufleteşte foarte puternic de România…”îmi declara acum un an, Eugene Nacht Stroe cel care şi-a construit o carieră în cele două ţări România şi Israelul. Îmi fac o datorie de onoare să amintesc că este fiul marelui actor, regizor, comic N.Stroe, cel care ne încânta bunicii şi părinţii cu melodia celebrissimă ”Alo, aici e Stroe şi vă roagă să-i daţi voie” după cum suna refrenul de la “Ora Veselă/Unda Veselă/Satira și Umorul” de la Radio Bucureşti.

Astăzi, vă roagă să-i daţi voie, preţ de o amintire, fiul Eugene Nacht Stroe !

  • Era prin anul doi. Eu şi colegul meu de clasă şi de suferinţe, Eugen Cristea începusem să apărem împreună prin tot felul de cluburi studenţeşti, cu precădere la Club A, unde aveam aproape program permanent. Prin institute se vorbea de acest lucru şi într-o zi, profesoara noastră de mişcare scenică, doamna Badian, ne-a rugat să o ajutăm să realizăm cu grupa noastră (Tora Vasilescu, Silvia Panţâru, Cristina Radu, Elena Ţuţulan, Sorin Medeleni, Dragoş Pâslaru, Andrei Finţi, Cristian Ştefănescu) un spectacol cu muzică şi mişcare pentru examenul de sfârşit de an. Ne-a dat textul lui Sorescu “Fără veste”. Bineînţeles că ne-am apucat de adaptat şi compus melodii pentru acest mini-spectacol.

Eugene Nacht Stroe cu Eugen Cristea în “FAUST MEFISTO SI STUDENTII”(EU FAUST EL MEFISTO)

  • Totul mergea bine pe partea asta. Dar noi doi, ca tineri artişti boemi, nu prea aveam bani de o bere şi o spagetă milaneză la brasserie, la Athene Palace. Ne-am dus acasă la doamna Badian, am bătut la uşă şi cu o mutră plouată i-am zis: “Doamna Badian, s-au rupt corzile de la ghitara lui Eugen Cristea şi nu avem bani să cumpărăm altele…”  Doamna Badian, drăguţă ca intotdeauna, ne-a spus: “Da, sigur băieţi, nici o problemă. Şi cât aveţi nevoie?” Noi: “vreo 50… 100 de lei acolo…”. Doamna Badian a scos imediat din portofel 100 de lei şi ne-a urat succes. Aveam acum de două ieşiri la bere.

Eugene Nacht Stroe cu Sorin Medeleni  colegi de spectacol la Student CLUB

 După vreo lună, revenim, din nou, la dumneaei cu aceiaşi poveste şi iar ne dădea bani… Povestea s-a repetat de vreo 3-4 ori. Ultima oară când am fost la ea ne-a zis: “Măi băieţi, cam multe corzi rupeţi voi…” Dar ne-a dat banii. Am înţeles că ne sugera elegant să o ”slăbim” cu povestea cu corzile. Pierdusem această sursă de câştig ilicit. Dar ochii văd şi inima cere… De unde mai facem rost de o bere şi o spaghetă? M-am dus la tata şi i-am cerut bani să-mi cumpăr pantofi. Tata mi-a dat 200 de lei. Acum aveam bani să luăm cu noi şi alţi prieteni. Am coborât nivelul de la Athene Palace la Grădiniţa pe Magheru sau la Grădina Cina şi am alăturat echipei de şoc pe Sorin Medeleni, Mălăele şi Vlad Rădescu. Banii s-au terminat repede. Dar aveam experienţa cu doamna Badian… M-am dus din nou la tata şi, profitând că era foarte ocupat cu repetiţii şi spectacole i-am cerut din nou. Mi-a zis: “Parcă ţi-am dat…” dar mi-a dat iar 200 de lei. Gaşca putea să savureze în linişte un mic şi o bere… După câteva încercări, chiar mi-am cumpărat pantofi. Ȋntr-o zi, pe scările institutului Vlad Rădescu mă apostrofează: “Eugene, vreun pantof ceva nu bem şi noi”….

1.059 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here