Aceasta este Rusia. Arctica este o zonă de influenţă a Rusiei, a proclamat ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, care avertizează Occidentul, pe tema ambiţiilor sale în regiune, cu câteva zile înaintea unui importnat summit regional, relatează AFP.
”Este clar pentru toată lumea, de mult timp, că acestea sunt pământurile noastre, teritoriul nostru”, a proclamat Lavrov, care denunţă veleităţi ofensive ale NATO şi Norvegiei în Arctica.
Pe de altă parte, secretarul american de Stat Antony Blinken a început duminică un turneu consacrat Arcticii – o nouă miză a rivalităţii cu China, şi o primă ocazie de testare a relaţiilor deteriorate cu Rusia înaintea unui eventual summit al lui Joe Biden cu Vladimir Putin, conform News.ro.
Blinken se întâlneşte luni cu lideri danezi, după care efectuează o vizită în Islanda, la o reuniune ministerială a Consiliului Arcticii, prevăzută miercuri şi joi.
La Reykjavik, în centrul atenţiei se află reuniunea sa tête-à-tête cu omologul său rus Serghei Lavrov – prima reuniune de nivel înalt între cele două puteri, aflate la cuţite după alegerea unui nou preţedinte american.
Arctica, un vast teritoriu cu condiţii extreme, în jurul Polului Nord, s-a impus în ultimii ani în competiţia geopolitică mondială dintre cele opt ţări riverane membre ale Consiliului Arcticii – Statele Unite, Rusia, Canada, Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda şi Islanda – vizând resursele naturale, căile de navigaţie şi poziţia strategică ale acesteia.
Ea provoacă, spre marea nemulţumire a Washingtonului, apetitul Chinei, un simplu ”observator” în Consiliu, dar care se revendică drept un stat ”cvasi-arctic”.
În preşedinţia lui Donald Trump, Statele Unite şi-au arătat în mod clar voinţa de a se ridica împotriva ”agresivităţii” ruso-chineze, iar administraţia Biden pare să vrea să continue să-şi marcheze teritoriul.
”Noi nu spunem nu tuturor investiţiilor sau activităţilor chineze, dar insistăm asupra respectării regulilor internaţionale”, avertiza săptămâna trecută coordonatorul diplomaţiei americane la Arcica James DeHart, care sublinia ”îngrijorarea” Washingtonului faţă de ambiţiile Beijingului.
