La 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), cei patru fii ai săi şi Ianache Văcărescu au fost decapitaţi la Constantinopol.
Având în vedere sfârşitul martiric al voievodului Constantin Brâncoveanu şi al celor patru fii ai săi împreună cu sfetnicul său, şi apreciind viaţa sa mărturisitoare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, trecerea în rândul sfinţilor a celor şase martiri Brâncoveni. Astfel, ziua de 16 august a fost stabilită ca zi de prăznuire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache.
Mii de pelerini se strâng anual la kilometrul zero al României, de ziua Sfinţilor Martiri Brâncoveni, un exemplu de demnitate şi curaj. Îl cinstesc pe Sfântul Constantin Brâncoveanu, care nu şi-a trădat credinţa creştină şi a fost ucis în faţa sultanului otoman după ce i-au fost decapitaţi cei patru fii. Îi mulţumesc pentru lucrurile extraordinare pe care le-a făcut pentru ţară. Biserica Sfântul Gheorghe Nou este ultima ctitorie a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, singura rămasă în Bucureşti.
Domnitorul Constantin Brâncoveanu a zidit biserici, şcoli, Academia de la Sfântul Sava, aşezăminte de cultură şi nu numai. Au fost 25 de ani de pace, sub domnia sa. A fost însă trădat şi i s-a cerut să renunţe la credinţa creştină, la Constantinopol.
A refuzat şi a fost ucis în faţa sultanului otoman, de Sfânta Maria Mare, când împlinea 60 de ani, în 1714. Sub ochii săi i-au fost decapitaţi şi cei patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi ginerele său Ianache Văcărescu.
Un fragment din moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu se află acum într-o raclă şi în oraşul în care marele voievod a devenit martir.
Constantin Brâncoveanu, un domn profund ataşat intereselor ţării şi ale neamului românesc întreg, după cum scria istoricul Nicolae Iorga, a ctitorit o serie de biserici şi mănăstiri: Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti (unde, în 1720, au fost aduse şi înhumate osemintele lui Constantin Brâncoveanu), Biserica Sfântul Sava din Bucureşti, Biserica de la Potlogi, Biserica de la Mogoşoaia, Mănăstirea Hurezi (sau Horezu), Mănăstirea Brâncoveni etc.
Cum a murit Constantin Brâncoveanu cu copii săi
Plenipotențiarul venețian la Țarigrad, Andrea Memno a fost de față in dimineața lui 15 august 1714, la execuția lui Constantin Brâncoveanu Vodă și ai membrilor familiei sale, uciși din porunca sultanului Ahmed. In scrisoarea sa către dogele Veneției, plenipotențiarul său raportează astfel:
“Duminică, 15 august de dimineața s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui și al unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineață sultanul Ahmed se puse într-un caic împărătesc și veni la seraiul zis foișorul lui Ialilaiacos, pe canalul Mării Negre, în fața căreia era o piață unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieți ai lui și pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap și sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebați de voiesc să se facă turci și atunci vor fi iertați! Glasul cel înăbușit de credință al Brâncoveanului răsună și zice înspăimântat de această insultă:”fiii mei! Iată toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele; stați tari și bărbătești, dragii mei, și nu băgați în seamă moartea! Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit! Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătinați în credința cea pravoslavnică, pentru viața și lumea aceasta”.
La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat și porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea și capul marelui vistiernic Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Beizadea Mateiaș, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaș văzând atâta sânge de la frații lui și de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, a cărui cap a căzut la urmă, înfruntă pe fiul său și-i zise:”Mai bine să mori în legea creștinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos, pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ”. Copilașul ascultă, ridică capul și cu glas îngeresc zise gâdelui:”Vreau să mor creștin! Lovește!”. În urmă ucise și pe Brâncoveanul.
O, Doamne, Doamne, pana-mi tremură când vă scriu execuția, ce am văzut și mă întreb: putut-a fi de față cineva și să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaș, tânăr, tinerel, rostigolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului, părând a-l îmbrățișa?
Gâdele stropit cu sânge creștinesc face un salut sultanului Ahmed și se retrage. Sultanul, însoțit de plenipotențiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridică să plece. Văzându-ne cu ochii înlăcrimați, spuse sultanul că regretă acum ceea ce a făcut”.
Constantin Brâncoveanu a fost şi un sprijinitor al ortodoxiei, culturii şi spiritualităţii popoarelor asuprite din cuprinsul Imperiului Otoman (lumea greacă, dar şi comunităţile din Asia Mică, Siria, Ierusalim sau Egipt). De asemenea, după ce Habsburgii şi-au instaurat stăpânirea în Transilvania, Brâncoveanu a acordat sprijin pe plan ecleziastic românilor de acolo împotriva unirii bisericii ortodoxe cu Roma sub presiunea Curţii de la Viena. Sprijinul său s-a manifestat prin tipărirea şi difuzarea de cărţi de cult în limba română, ctitorirea unor lăcaşuri de cult, precum biserica de la Făgăraş şi mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, danii pentru biserici şi schituri etc.
