Caută
Close this search box.

Putin şi-a pus o bombă cu ceas sub şezut

florin budescu

După ce şi-a ratat şansele să joace pe degete lumea până în anul 2322, Putin a dorit probabil să îşi grăbească sfârşitul – indiferent ce va fi însemnând aceasta.

Nemulţumit că eşecul aşa-zisei operaţiuni speciale din Ucraina nu-l mătură instantaneu de la Kremlin, şi-a chemat consilierii săi foarte inteligenţi, s-a sfătuit cu ei, apoi a decretat mobilizare parţială.

Faptul că ruşii au reacţionat panicându-se, ca şi cum Vova ar fi decretat mobilizare generală, arată care este starea de spirit cu adevărat, dincolo de sondajele de opinie fabricate.

De acum încolo, Vladimir Vladimirovici Putin, credem noi, va trebui să negocieze cu furia rusă, care-l va aduce la judecata sistemului care îl motorizează, iar finalmente acesta probabil că îl va sacrifica, pentru a-şi asigura supravieţuirea.

Aici există mai multe variante posibile. Le vom lista mai jos.

1. 10% şanse de concretizare Putin rămâne la Kremlin până la ajungerea funiei direct pe par. Aceasta înseamnă că el este capul de facto al sistemului şi că noi ne-am înşelat, nu este doar un simplu exponent al acestuia, care poate fi schimbat cu un alt exponent.

În această situaţie, Rusia se îndreaptă spre o explozie socială şi un război civil. Furia rusă se va manifesta plenar şi va mătura sistemul oligarho-securistic-mafiot actual.

Furia rusă este un fenomen social teribil, care s-a mai manifestat de exemplu în Rusia Ţaristă, în octombrie/noiembrie 1917, la asaltul Palatului de Iarnă al Ţarului. Americanul John Reed a participat direct, ca jurnalist. Iată descrierea acestuia, conform Revistei Historia:

Ca un râu negru, năpădind toate străzile, fără cântec sau urale, ne revărsam prin Arcul Roşu, unde omul din faţa mea a spus şoptit:«Aveţi grijă, camarazi! Nu vă încredeţi în ei. Vor trage, sigur!» Sub cerul liber, am început să alergăm, aplecaţi, înghesuindu-ne şi ne-am blocat brusc în spatele soclului Columnei lui Alexandru…

Cel mai dur moment va fi acela când mămăiţele cu şorţ şi batic vor spinteca la băieţii de doi metri din trupele Omon, cu cuţitul de bucătărie cu care taie morcovii şi ceapa, când gătesc hrişca. Desigur, dacă aceştia – plăvanii de doi metri din trupele Omon – vor mai fi de partea sistemului.

Problema care se pune – şi care sunt convins că este analizată intens de cancelariile occidentale, e ca, în acest scenariu, Rusia post-Putin să nu devină un teritoriu al nimănui. Rusia are cel mai mare arsenal nuclear, împrăştiat pe tot teritoriul. Iar aceasta e doar una dintre probleme.

Dacă statisticile oficiale arată că 77% dintre cetăţenii Federaţiei Ruse sunt etnici ruşi, realitatea pare a fi cu totul alta. Există experţi occidentali care afirmă că în realitate ruşii sunt minoritari. Pe de altă parte, chiar statisticile oficiale arată că în Federaţia Rusă sunt 193 de grupuri etnice.

Dacă Kremlinul va da semne de slăbiciune, aceste grupuri etnice, împrăştiate pe un teritoriu imens, îşi vor cere drepturile în tot felul de modalităţi, inclusiv clamându-şi independenţa.

2. 30% şanse de concertizare Putin duce Rusia în râpa cea adâncă. După proteste ample şi după înfrângeri de diferite facturi, în Ucraina, Moscova se recunoaşte învinsă.

La limita suportabilă, cu proteste masive, sistemul îl leagă pe Putin, într-un fel sau altul. În filmul lui István Szabó, „Colonelul Redl„, marele actor austriac Klaus Maria Brandauer portretizează cariera, ascensiunea şi căderea unui colonel austro-ungar, care devine şeful poliţiei secrete, apoi este obligat să se sinucidă.

Ca un leu în cuşcă, mugind, Alfred Redl se plimbă prin biroul său, agitând prin aer pistolul dat de foştii subordonaţi, după ce i s-a spus: „Ştiţi ce aveţi de făcut”.

3. 60% – 70% şanse de concretizare Sistemul al cărui exponent este Putin ajunge, la un moment dat, la concluzia că acesta trebuie sacrificat, pentru ca el, sistemul, să supravieţuiască.

Nu e nimic nou în istoria Rusiei Sovietice sau postsovietice. De fiecare dată, exponentul a fost sacrificat cu cinism, de acoliţii acestuia. Apoi, s-a spus: „Vă vom spune acum ce crime a făcut! Vom face dreptate!”, iar sistemul şi-a perpetuat existenţa.

Cinism? Da, cinism. Ribbentrop, Beria, Hrusciov şi ceilalţi kappo, din Biroul Politic al PCUS, îi puneau lui Iosif Visarionovici Stalin oglinda la gură, ca să se convingă că a murit şi făceau planuri: Gheorghi Malenkov punea la cale eliberarea miilor de deţinuţi politici, în timp ce era preocupat de culorile tabloului său de inaugurare.

Aşa va fi şi acum. Totul pentru salvarea sistemului.

Lumea occidentală nu mai trebuie acum să se lase păcălită. Cu aceşti criminali, ajunşi la a douăzecea generaţia, nu se poate îmblânzi Rusia şi ea nu va deveni stat democratic.

Credem că Rusia are nevoie de un road map, cu steguleţe, cum au primit statele candidate la integrarea în UE. Un to do list. Sancţiunile actuale şi altele care se vor mai institui se ridică gradual, dacă cerinţele din road map, de pe to do list, sunt îndeplinite.

Lucrurile vor fi extrem de complexe şi conformarea Rusiei va dura probabil foarte mult timp, dincolo de orizontul anului 2030. Dar despre asta poate vom scrie altădată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri