O familie de evrei care fugea de naziști a vândut un Picasso, în anul 1938. Moștenitorii acesteia îl vor înapoi.
Una dintre picturile lui Pablo Picasso din perioada albastră se află în centrul unui proces între o familie de evrei și Muzeul Guggenheim, din New York.
Moștenitorii lui Karl Adler și Rosi Jacobi doresc repatrierea capodoperei artistului, din 1904, „Woman Ironing (La repasseuse)”, pe care susțin că cuplul a vândut-o sub constrângere, în timp ce încerca să scape de persecuția naziștilor din Germania natală, în 1938.
Procesul, depus la Curtea Supremă din Manhattan, arată că Adler a achiziționat opera de artă în anul 1916, de la proprietarul galeriei din München, Heinrich Thannhauser, dar a vândut-o cu mult sub valoarea ei fiului lui Thannhauser, Justin, în anul 1938, pentru cam 1.552 de dolari.
Procesul susține că un Adler disperat a acceptat pierderea substanțială, din cauza circumstanțelor familiei sale.
„Adler nu ar fi dat pictura, la momentul și prețul la care a făcut-o, dacă nu era persecuția nazistă, la care el și familia sa au fost și vor continua să fie supuși”, se arată în plângere.
În proces, rudele afirmă că Adler era președintele consiliului de administrație al principalului producător de piele din Europa, dar lucrurile s-au schimbat când „regimul nazist din Germania le-a spulberat viețile”.
În anul 1938, familia a fugit din Germania, călătorind prin Țările de Jos, Franța și Elveția înainte de a se stabili definitiv în Argentina, se arată în proces.
„Adlerii aveau nevoie de sume mari de numerar, pentru a obține vize pe termen scurt, în timpul exilului lor în Europa. Incapabili să muncească, pe fugă și neștiind ce le va rezerva viitorul, ei au fost nevoiți să lichideze rapid tot ce puteau, ca să strângă cât mai mulți bani”, se arată în proces.
Moștenitorii susțin că Thannhauser profita de nenorocirea evreilor germani. Ei susțin de asemenea că „Thannhauser cunoștea foarte bine situația lui Adler și a familiei sale și că, în absența persecuției naziste, Adler nu ar fi vândut niciodată tabloul, când a făcut-o la un asemenea preț”, potrivit procesului.
Rosi Adler a murit în 1946, la Buenos Aires, la vârsta de 68 de ani, în timp ce soțul ei, Karl, a murit la 85 de ani, în 1957, în timpul unei vizite în patria sa.
„Woman Ironing” a rămas în colecția de artă a lui Thannhauser, până la moartea sa, în 1976. A fost dăruită, împreună cu restul operei sale de artă, la Guggenheim, în 1978.
Descendenții lui Adler, împreună cu o serie de organizații non-profit și evreiești, numiți drept reclamanți în acțiunea colectivă, spun în plângere că pictura se află „în posesia ilicită” a Fundației Solomon R. Guggenheim.
Familia solicită restituirea picturii sau o compensație proporțională cu valoarea sa actuală de piață, estimată între 100 de milioane și 200 de milioane de dolari, potrivit procesului.
Muzeul Guggenheim a declarat că ia „problemele de proveniență și cererile de restituire extrem de în serios”, dar consideră că acest proces este nemeritat.
„Vânzarea picturii, de către Karl Adler, către Justin Thannhauser, a fost o tranzacție corectă între părți cu o relație de lungă durată și continuă”, a spus muzeul.
Acesta a adăugat: „Cercetarea extinsă efectuată de Guggenheim, de când a fost contactat pentru prima dată, de un avocat care îi reprezintă pe acești reclamanți, demonstrează că Guggenheim este proprietarul de drept al picturii”.
