N-am apucat ieri să discut mult despre conținutul și forma de prezentare a discursului, respectiv a demisiei lui Eduard Hellvig. Ele sunt importante, însă ieri m-am concentrat mai mult asupra conjuncturii, cauzelor, respectiv a viitorului. O să spun astăzi câteva cuvinte despre conținut, formă, respectiv execuție.
Conținutul discursului a fost unul foarte bun, precis, bine construit. Am aflat lucruri interesante, cel puțin pentru mine, care analizez cu lupa activitatea SRI-ului, proiectele regio și centrio despre care s-a vorbit puțin spre deloc în spațiul public, niște chestii complexe, e bine că au fost pomenite, securismul pe care eu îl acuz mereu de când mă știu, vă dați seama că mi-a făcut plăcere să aud în discursul lui Hellvig că așa ceva este de combătut, recunosc că n-a prea fost, dar în discurs măcar apărând acest lucru ne mulțumim cu atât, niște treburi principiale foarte importante apropo de forța necuvenită a unor oameni care se împietresc în funcțiile de șef de servicii, cu referire la Lucian Pahonțu, treburi principiale dar necutumiare, dar e bine că s-au spus. Evocarea lui Churchill foarte interesantă, aici se face legătura și cu Charles și cu acel episod de presă care a rămas în atenția noastră, a tuturor, prin care Charles se spune că ar fi vrut să-l cunoască pe Hellvig. În fine, finalul extrem de nimerit, chiar emoționant pentru mulți, apropo de principiul „patria a priori” despre care a spus că îl va ghida în activitate.
Forma de prezentare, ritualul de prezentare, după părerea mea, a fost exagerat sau nepotrivit, începând cu apariția fostului nostru confrate, Ovidiu Marincea, la pupitru ca să-i aducă, vezi, Doamne, și să-i așeze, exact înaintea apariției lui Eduard Hellvig, foile de discurs (m-a distrat prezentatoarea de la Antena 3, nici nu știu cum o cheamă, acolo s-a nimerit să fie deschis televizorul, Antena 3 CNN, care a zis „și se pare că declarația va fi citită de către altcineva, nu de către directorul SRI, Eduard Hellvig”. Femeia aia, care are vreo 50 de ani cred, nici măcar nu-l cunoștea pe Ovidiu Marincea, vă dați seama că și-a putut închipui că cineva îi citește declarația, deși era anunțul destul de clar). Apropo de formă, exagerată mi s-a părut și apariția de după cortină a lui Eduard Hellvig; nu cred că era nevoie de așa ceva, ceremonios a fost stilul lui oricum, chiar și îmbrăcămintea, nu mai era nevoie de cortină, că nu era un spectacol, nici o deschidere de show și nici o cădere de cortină.
Execuția acestei operațiuni a fost bunicică, dar mi-a sugerat multă presiune. Eduard Hellvig este un tip volubil și care are vorbele la el, a avut mici poticniri; am reținut, însă, gestul bătăii în pupitru de la final, care poate să însemne „punct și de la capăt” în viziunea mea. Pentru Eduard Hellvig a fost o ieșire onorantă în formă și conținut. Pentru SRI a fost un mare câștig de imagine, pe care să vedem dacă va reuși să-l cuantifice, pentru că de poimâine intră în focurile CSAT-ului, unde se va decide dacă se merge în continuare cu echipa operativă ca interimar până nu știm când, ideal ar fi până la finalul anului 2024, sau se vine cu vreo invenție a lui Iohannis în dorința lui de a-și asigura o interfață civilă care, dacă este de tipul Iulian Dumitrescu de la PNL, că lor li s-ar cuveni, așa, după un algoritm nescris, șefia SRI-ului, sau fratele Muraru de la Washington, c-am înțeles că și el este în cărți, foarte puternic împins de către lobby-ul din Israel, atunci nu va fi ceva ușor în SRI, pentru că SRI-ul, după ce s-a ridicat, și-a îndreptat spatele în urma negrei perioade de tip Coldea, Maior, Băse, s-ar putea să nu accepte și să nu respecte în orice caz niște oameni din categoria Iulian Dumitrescu, Doamne ferește, sau fratele Muraru, „păduchele” îi zice Ion Cristoiu.
Fiind pe Antena 3, am urmărit reacția lui Radu Tudor, ferească Dumnezeu de așa spectacol de pupincurism; să te laude Radu Tudor îți face mai mult rău. Asta a fost regia de la acea televiziune, asta s-a întâmplat. Zapând apoi, am văzut că la toate televiziunile de știri, marea majoritate fiind derutați, dar chiar și cei care erau anti-Hellvig, au preferat să meargă înspre niște laude formale, nediscutând nimic, poate și pentru că au fost luați prin surprindere de conținutul și consecințele acestei demisii, a acestui mare eveniment politic intern. Două doamne din presă foarte prestigioase, celebre, nu le dăm numele, sunt prietene cu mine, au început la prânz și apoi au continuat prin postări cu laudele la adresa lui Eduard Hellvig de-a lungul întregii zile. Fetelor, cred că a fost prea mult. Da dacă naturelul e simțitor și atât de mult vă place Eduard Hellvig, să zicem că la doamne este permis să se lase impresionate. În cursul după-amiezii deruta a fost cea care a marcat comentariile despre demisia lui Eduard Hellvig, derută care a ținut până la emisiunile de seară, excepție făcând Anca Alexandrescu, care și-a permis în emisiunea ei, „Culisele Statului Paralel”, să discute de la stânga la dreapta, cu bune, cu rele, dar extrem de profund din punct de vedere politic, consecințele acestei demisii.
Către seară și-a făcut apariția și gornistul lui Coldea. Cum? Nu știți cine e gornistul lui Coldea? Cornel Nistorescu, ăla cu „Alo, salvarea? Să vină salvarea”, și ăsta a scris un editorial nervos până la isterie, el l-a criticat oricum constant pe Eduard Hellvig, cred că și dacă voia să bea o sticlă cu apă plată ar fi găsit Cornel Nistorescu motive să-l critice pe Hellvig, însă prin această nervozitate vecină cu isteria prin care Nistorescu a comentat eu am ghicit aceeași nervozitate și isterie la nivelul celor care îi țin ața, îi țin lesa cu Nistorescu, respectiv rezerviștii lui Coldea. Ăsta-i un lucru bun, dacă rezerviștii sunt foarte nervoși, o fi fost luați prin surprindere de această demisie. Asta este un lucru bun. Ca o paranteză, Nistorescu s-a dus până acolo încât să zică despre mine că ce-am zis eu despre Eduard Hellvig în comentariul pe care l-ați auzit ar fi motiv de dosar penal. Adică faptul că Hellvig l-a sprijinit pe Klaus Iohannis în cursul mandatului, lucru care până la urmă are să-i facă rău lui Eduard Hellvig în calitate de persoană publică, ar fi motiv de dosar penal ca și implicarea la alegeri. Băi, Cornele, dacă tu vrei să continui în minciună sau dacă așa ți se spune, e treaba ta. Aceste treburi se întâmplă inclusiv în acea Americă pe care o lauzi pentru că te-au pus rușii, că asta e părerea mea, rușii cred că îi țin lesa în continuare lui Cornel Nistorescu, chiar dacă el se dă atât de pro-american încât mi se strepezesc dinții de atâtea pro-americanism. Dacă așa îi spune Coldea, ce să facă. El ar fi compatibil cu situația din America, eu n-am crezut niciodată în zvonurile legate de homosexualitatea lui Nistorescu, dar dacă o fi homosexual, deși cam bătrân, dar ăștia-s bătrâni de multe ori, asta ar fi, dacă ar fi, singura compatibilitate a lui cu Statele Unite, unde e la mare putere și la mare modă această atitudine de tip LGBT.
Să revin cu concluzia. Hellvig a sugerat normalitatea și a și reușit, prin comparație cu perioada Coldea-Maior-Băsescu, însă reacțiile au fost dimpotrivă; practic această normalitate sugerată a folosit instaurării unei normalități în comentarii, comentariile au sugerat mai degrabă frică, timorare, atunci când se vorbește despre șeful SRI sau despre SRI în sine, mai ales, lucru care poate să ne spună, prieteni, că forța SRI-ului este poate prea mare în societatea românească. Statul Paralel a stat greu pe umerii și pe capetele noastre. Poate că această forță prea mare apare atât de mare și prin comparație cu restul instituțiilor care sunt extrem de slabe în România, mă refer și la instituțiile guvernamentale, și la cele politice. Ce urmează? E în logica negocierii de tip coabitare între Iohannis și Ciolacu, cu o singură diferență: a apărut și al treilea actor informal care se numește Eduard Hellvig, de aici și zvonurile de ambasador, de ce nu, la schimb cu o rocadă, poate chiar cea din Statele Unite, că puțină lume are nevoie de Eduard Hellvig în jocul intern, îi deranjează pe mulți. O să-mi spun și părerea, am acest curaj, cred că este compatibil mai degrabă cu jocul politic intern. Are și inteligența, și înțelepciunea, dar mai ales și expertiza după perioada SRI, să facă lucruri bune, dacă vrea, desigur.
Autor: Cozmin Gușă/ Sursa: SolidNews.ro
