Donald Trump a inițiat, în ultimul său an de mandat, un proces de pace durabilă în Orientul Mijlociu. Probabil că asta ar fi putut fi cea mai importantă realizare a sa. Întâlniri de neconceput înainte între liderii arabi și cei israelieni au început să se desfășoare drept consecință în ultimii ani. Războaiele, crimele și atentatele au diminuat serios în zonă, spre 0, până când s-a ajuns în marele impact actual. Vă reamintesc că, chiar acum vreo două săptămâni, se punea problema finalizării acordului dintre Arabia Saudită și Israel.
Cum s-a ajuns, însă, în situația la limită de astăzi? Biden și SUA ar fi trebuit să-și concentreze toate eforturile diplomatice pentru consolidarea procesului de pace durabilă în Orientul Mijlociu, inițiat de către Trump, de către America; era oricum conflictul ce poate pune pe butuci liniștea planetei. Acest lucru se vede limpede azi. În loc de asta, obsedat de îngroparea dosarelor sale de mare corupție din Ucraina, plus escamotarea tuturor laboratoarelor ilegale de acolo, cu potențial de arme chimice, Biden și ai lui au forțat declanșarea războiului din Ucraina, unde, după cum ați văzut, Ucraina joacă doar rolul de proxy. Procesul de negocieri pentru pace durabilă între Israel și statele arabe a fost abandonat în mandatul lui Biden. Ba mai mult, după recâștigarea alegerilor de către Netanyahu, americanii, chiar ei, au amorsat proteste de stradă în Israel ce n-au putut fi oprite decât zilele trecute, prin atacul terorist al Hamas de sâmbăta trecută. Aceasta e principala cauză pentru care azi stăm cu sufletul la gură de teama unui sângeros război israelian, ce se așază, prieteni, pe modelul lugubru al celui ucrainean.
Nu vedeți că nimeni nu-și pune problema milioanelor de morți arabi, dar și israelieni? Cum trăiesc oare civilii din Israel și statele arabe din regiune în ultimele zile? Cu frica morții iminente, vă spun eu. Ba mai mult, cum credeți că se simt cetățenii occidentali din Marea Britanie, din Franța, Belgia, Olanda, Germania etc., știind că în orice moment milioanele de refugiați musulmani de acolo, din țările lor, se pot răscula și pot trece la violențe din spirit de solidaritate cu frații lor palestinieni? Din păcate, Biden și ai săi nu se gândesc la asta, așa cum nu s-au gândit nici la bieții ucraineni în ultimul an și jumătate sau la faptul că economiile țărilor din Uniunea Europeană au fost puse pe butuci, la pachet cu viața noastră, a europenilor.
Am vorbit în titlu despre America ce a devenit un azil politic cu avatarurile consecutive acestei stări de fapt. O să argumentez, citând textul lui Alin Fumurescu, din Dilema Veche. Fumurescu este un clujean, ce trăiește de peste 20 de ani în SUA, astăzi este profesor la Universitatea din Houston. Citez: „Problema e că frustrarea și deziluzia la care făcea referire Biden sînt cauzate – și nu în mică măsură – și de încăpățînarea sa de a candida pentru al doilea mandat, la venerabila vîrstă de 81 de ani. Asta înseamnă că, dacă va fi reales, își va începe mandatul la 82 și și-l va sfîrși la 86. Iar omul se mișcă și vorbește deja ca într-un film dat cu încetinitorul. În treacăt fie vorba, chit că, obiectiv vorbind, e mult mai energic, la cei 77 de anișori ai săi, nici Donald Trump nu mai e chiar un adolescent acneic (deși se comportă ca unul). Senzația e una de ’déjà-vu’.
Din nefericire, aceste cazuri nu mai reprezintă excepții, ci, mai degrabă, regula. Democrata Dianne Feinstein și-a dat obștescul sfîrșit săptămîna trecută la 90 de ani, direct de pe băncile Senatului, poziție la care n-a vrut să renunțe pînă la ultima suflare – fără metafore. La nici 84 de anișori, Nancy Pelosi a renunțat la poziția de lider al democraților din Camera Reprezentanților, dar s-a grăbit să-și anunțe intenția de-a candida pentru a douăzecea oară (!) la un fotoliu în Congres. De partea cealaltă a spectrului politic, Mitch McConell, liderul senatorilor republicani, și în Senat de vreo patruzeci și doi de ani (!), a avut repetate momente în care, într-un limbaj stradal, ‘i s-a rupt filmul’, dar n-are nici o intenție de-a se retrage. După cum se vede, politicienii americani, indiferent de culoarea politică, sex sau religie, sînt mai conservatori decît Papii, care au început să se retragă, de bunăvoie și nesiliți de nimeni. Nu întîmplător, o altă aspirantă la fotoliul de la Casa Albă, fosta guvernatoare a Carolinei de Sud și fosta ambasadoare a SUA la ONU, Nikki Haley, a etichetat Senatul american ca fiind ‚cel mai costisitor azil (nursing home) din America’”.
E limpede, deci, prieteni, de unde vine sintagma de „America – un azil politic”, de unde vine declinul grav al Americii de astăzi, o Americă ce trebuie să se trezească rapid, altfel ne bagă într-un conflict de amploare mai mare decât Al Doilea Război Mondial, cu potențial de distrugere materială și de vieți umane înzecit.
Autor: Cozmin Gușă/ Solidnews.ro
