Nicolae Iorga i-a scris Catincăi Bogdan 129 de scrisori pentru a o convinge de iubirea lui. Odată convinsă și cucerită, sentimentalul Iorga a continuat să-i scrie soţiei cuvinte de dor şi în timpul celor aproape patru decenii de căsnicie.
Din vara anului 1899, Nicolae Iorga începe să studieze arhivele orașului Brașov, unde îi cunoaște pe membrii familiei Bogdan, o întâlnește pe mezina familiei, Ecaterina, venită de la Budapesta, unde absolvise celebrul Institut Pedagogic Erzsebet, scrie Muzeul Memorial „Nicolae Iorgaˮ, pe pagina de Facebook a instituției.
Deși se afla în plin divorț la București de soția sa, Maria Tasu, Iorga se îndrăgostește irevocabil de sora mai mica a prietenului său Ioan Bogdan. Catinca era descrisă ca o frumusețe calmă, senină și armonioasă. Probabil că totul ar fi ramas la stadiul de idilă relația lor, dacă Nicolae Iorga nu ar fi ținut aprinsă văpaia fragilă a promisiunii smulse Catincai la Brașov, cum că „se va gândi la el”, cu multele scrisori, potrivit Historia.ro. Deși, Catinca îi răspunde cu multă răceală scrisorilor de început, totul se schimbă o dată cu trecerea timpului și mai ales
odată cu terminarea procesului de divorț al istoricului.
„Orice zi mi se începe prin această spovedanie către tine, prin această rugăciune către iubita mea, care-mi aduce noroc şi mă înseninează”, scria Iorga în primele epistole către Catinca.
„Deci peste două-trei zile, o să ai… neplăcerea de a mă vedea. Eu sunt foarte curios să văd pe cine voi găsi: pe vechea domnişoară Catinca, aceea care râdea aşa de dulce, când îi exprimam ce planuri am faţă de biserica din cetate, ori cealaltă, de la plecare. Dar îmi sunt dragi amândouă: şi cea bună, şi cea rea”.
„Dragă Catincă… n-am căpătat încă lămuriri asupra unui punct foarte însemnat: anume dacă eşti tot mică şi n-ai crescut. … Deci sunt convins că te voi găsi tot aşa, un fragment frumos de domnişoară blondă. Îmi eşti dragă”.
Citește totul AICI
