Ordonarea vieții pe pământ nu ar fi fost posibilă fără respectarea unor reguli legate, în mod direct, de trecerea timpului. Cel mai important reper al organizării armonioase a lucrurilor și a succesiunii regulate a tuturor acțiunilor întreprinse de om a constat în măsurarea timpului. Încă din vremurile cele mai îndepărtate omul a fost preocupat de intervalul scurs de la apariția luminii până la asfințitul zilei și de la instalarea nopții până la ivirea zorilor. În acest scop, pământenii s-au folosit de poziția și mișcarea unor aștri și de unele fenomene naturale ciclice. Ulterior, au inventat o serie de dispozitive, precum lampa cu ulei, clepsidra, cronometrul sau ceasul.
Una dintre cele mai importante creații umane o reprezintă calendarul, adică acel sistem de împărțire a timpului în zile, luni și ani, care a jucat un rol hotărâtor în ceea ce înseamnă parcursul istoric al omenirii. Fără acest indicator de timp cunoașterea trecutului nu ar fi fost posibilă. Pentru a realiza un calcul cât mai precis și o ordonare corectă a evenimentelor au fost create unitățile de timp, respectiv deceniul, secolul și mileniul, iar ca punct de referință a fost luat momentul nașterii lui Isus Hristos. Nu întâmplător constatăm astăzi, în prezentarea datelor istorice, abrevierile î.Hr. adică înainte de nașterea lui Isus Hristos sau d.Hr. după nașterea lui Isus Hristos.
Ce legătură are calendarul cu ziua de 1 aprilie? Ei bine, pe 1 aprilie 1919 țara noastră a trecut de la calendarul iulian la cel gregorian, un eveniment deosebit de important prin care s-a realizat unificarea calendaristică în toate provinciile românești intrate în componența României Mari. Spre exemplificare, în Transilvania calendarul gregorian a fost introdus încă din anul 1590, iar în Bucovina din anul 1773.
Înainte de a detalia acest subiect am să fac unele precizări referitoare la calendar sau la modul de măsurare a timpului prin care încerc să ofer câteva informații interesante. În primul rând aș menționa faptul că este foarte greu de identificat un calendar perfect, unul care să fie de o precizie imbatabilă. Mișcările planetelor și aștrilor în Univers, dar mai ales timpul impus de orbita Pământului în jurul Soarelui au determinat în alcătuirea calendarelor includerea unor zile sau luni intercalate. Prin urmare, în calendarele folosite în unele țări asiatice apare, la câțiva ani, luna a 13-a sau, în cazul altor națiuni, ziua de 29 februarie în anii bisecți. Legat de ziua de 29 februarie trebuie precizat faptul că ea provine din sincronizarea anului astronomic cu cel calendaristic sau al anotimpurilor. Mai exact este vorba de mișcarea completă de rotație a Pământului în jurul Soarelui, care după cele mai precise calcule se desfășoară în 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9 secunde. Cum un calendar este împărțit în zile surplusul de timp cumulat la patru ani formează o altă zi.
Un alt aspect interesant legat de calendar se referă la denumirea lunilor. Se pare că primul calendar a fost alcătuit de întâiul rege al Romei și era format din zece luni. De aici și denumirea de septembrie care era a șaptea lună (în latină se spunea „septem” la șapte), octombrie care era a opta lună („octo” în latină), noiembrie a noua („novem” în latină) și decembrie a zecea lună din calendar („decem” în latină). De asemenea, luna ianuarie provine de la Ianus, zeul pragurilor și al începuturilor, Februarie de la Februus, zeul purificării, în timp ce luna Iulie provine de la marele conducător și general roman Iulius Caesar, iar August de la primul împărat al Romei, Augustus Octavianus.
O altă explicație legată de calendar are în vedere transpunerea anilor din documentele istorice în anii erei noastre. Într-o formulă simplistă anul nașterii domnului Isus Hristos era considerat anul 5508 de la Facerea Lumii. În felul acesta bătălia lui Ștefan cel Mare de la Vaslui consemnată în documente ca fiind în anul 6983 devine în anii erei noastre anul 1475, mai precis se scade din anul consemnat anul nașterii lui Hristos, respectiv 5508, și se obține anul erei noastre. Iată cum apare consemnată bătălia în Letopisețul anonim al Moldovei intitulat „Letopisețul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei”, citez: „În anul 6983 [1475] ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, care s-a născut din Preacurata Fecioară spre mântuirea noastră”. Prin urmare, conform vechii măsurători noi suntem astăzi în anul 7532.
Revenind la subiectul principal trecerea la calendarul gregorian s-a făcut, în lumea catolică, în octombrie 1582, la solicitarea Papei Grigore al XIII-lea. Noul calendar îl înlocuia pe cel existent la acea dată numit calendarul iulian, stabilit în timpul conducătorului roman Iulius Caesar, în anul 46 î.Hr. Motivul acestei schimbări a fost de natură religioasă și viza în mod direct Sărbătoarea Paștelui și diferența de zece zile apărută între calendarul solar și calendarul fazelor lunii. Prin urmare, la înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian, în Portugalia, Spania, Polonia și Principatele Italiene, ziua de 4 octombrie a fost urmată de ziua de 15 octombrie. În anul 1752 calendarul gregorian este impus și în Imperiul Britanic însemnând și coloniile acestuia, în 1776 în Germania, iar în 1823 pe teritoriul Suediei.
Țările din lumea ortodoxă au refuzat să facă modificarea de calendar, printre ele aflându-se și țara noastră. Ca atare, se ajunge în secolul XX la situația în care între calendarul țărilor din Apus și al celor din Răsărit să existe un decalaj de 13 zile. Cum în Primul Război Mondial s-au format alianțe care includeau atât țări din vestul Europei, cât și țări din estul continentului au intervenit o serie de probleme în fixarea unei date privind acțiunile comune, deoarece o anumită dată din calendarul de la București, spre exemplu, nu coincidea cu cea de la Paris sau Londra.
Formarea României Mari a reliefat dorința poporului nostru de a se apropia de principalele țări occidentale cu ajutorul cărora și-a îndeplinit marele deziderat, iar una dintre măsurile impuse de conducerea statului a fost trecerea la calendarul gregorian. Astfel, printr-un Decret-lege, adoptat de guvernul condus de I.C. Brătianu, ziua de 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie 1919. Pentru toate persoanele născute înainte de anul 1919 conversia datei de naștere din vechiul calendar în noul calendar se face în felul următor: pentru cei născuți în secolul XX până la efectuarea schimbării se vor adăuga 13 zile, pentru cei născuți în secolul XIX se adaugă 12 zile și, în continuare, se scade o zi cu fiecare secol. Ca o concluzie, anul 1919 în țara noastră a fost mai scurt cu 13 zile.
O parte din lumea ortodoxă a interpretat această înlocuire de calendar produsă pe teritoriul patriei noastre drept o trădare față de tradiția poporului. În realitate, Biserica Ortodoxă Română nu a fost sigura biserică din spațiul ortodox care a adoptat această schimbare. I-au urmat exemplul
Biserica Ortodoxă a Constantinopolului, Alexandriei, Greciei, Ciprului, Poloniei și Bulgariei care sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă a Rusiei, Ucrainei, Georgiei și Serbiei sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie după calendarul iulian, ceea ce înseamnă 7 ianuarie după cel gregorian.
Cum vor evolua lucrurile în ceea ce privește calendarul nu avem cum să știm, pentru că, în anul 2100, este preconizat un nou calcul. Cu siguranță cei care vor fi martorii acestui eveniment vor avea posibilitatea să constate în ce măsură cele două ramuri creștine surori, catolică și ortodoxă, vor reuși să înlăture din barajele teologice care încă le separă, pentru că timpul este același pentru toți indiferent de credințele oamenilor, de limba sau originea lor rasială. Nimeni nu-l poate acapara sau influența. El își vede de drumul său neîncetat spre eternitate, fără să fie interesat de vreo apartenență religioasă.
