Reacție curajoasă a lui Daniel Buda, după atenționarea de infringement transmisă de Comisia Europeană pe „legea supermarketurilor“

Reprezentanţii marilor retaileri s-au plâns la Comisia Europeană, iar instituţia a atenţionat Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale că ne-ar putea sancţiona cu infringementul pentru legea care-i obligă pe retaileri să vândă în proporţie de 51% produse românești provenite de pe lanțul scurt.

„Recent a venit de la Comisia Europeană o atenționare de infringement pe prevederea legată de procentul de 51% produse românești provenite de pe lanțul scurt, inclusă în Legea 150/2016 ce modifică și completează Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare. În mod normal, există două soluții: să renunțăm la acest procent de 51% sau să mai tergiversăm o perioadă”, a afirmat ministrul Achim Irimescu. În schimb, euroalesul Daniel Buda, membru în cadrul Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Parlamentului European dar şi promotor al campaniei „Mănânci produse româneşti, mănânci sănătos”, consideră că reprezentanţii Comisiei Europene greşesc fundamental în acest caz. „Produsele românești trebuie apărate cu orice preț, chiar și cu riscul unei proceduri de infrigement! Cu toții sunteți, cred, la curent cu zbaterile și dezbaterile din spațiul public legate de vânzarea produsele românești de către supermarketuri, care trebuie să asigure o pondere de 51% a produselor din lanțul scurt. Comisia Europeană a atenționat România în cadrul unei proceduri prealabile celei de infrigement, apreciind că această lege ar bloca comerțul intracomunitar. În mod cert, Comisia greșește deoarece prezența produselor europene este mai departe asigurată. Niciun articol din lege nu interzice acest lucru. Dincolo de asta, m-aș fi bucurat dacă Comisia ar fi indicat în cuprinsul documentelor trimise în România ne-ar fi vorbit despre reciprocitatea de care ar fi beneficiat producătorii români comparativ cu cei străini. M-ar fi bucurat o analiză a Comisiei în care să ne arate câte produse românești sunt vândute în supermarketurile din străinătate. Știu că ar fi fost greu deoarece produsele românești sunt aproape inexistente pe rafturile supermarketurilor din alte țări. Tocmai de aceea, nu cred că cineva își va putea permite să blocheze aplicarea acestei legi în România care constituie și așa doar un paleativ pentru dificultățile majore în care se află fermierii români”, a afirmat Buda.

Ce înseamnă de fapt infringement?

Comisia Europeană, conform art. 17 alin. (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, are drept scop asigurarea aplicării tratatelor de către statele ce le-au ratificat, a măsurilor adoptate de instituții în acest scop și supraveghează, de asemenea, aplicarea dreptului comunitar sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Procedura de „infringement” este declanșată de către Comisie împotriva statelor ce nu își respectă obligațiile comunitare. Declanșarea acesteia poate fi provocată în trei cazuri:

1. a) Omiterea notificării actelor normative naționale care transpun și implementează directivele – statele membre au obligația de a notifica legislația de transpunere și pe cea care asigură implementarea;
2. b) Neconformarea legislației naționale la cerințele normelor comunitare – aceasta înseamnă că legislația internă trebuie să se afle în deplină concordanță cu cerințele Uniunii;
3. c) Aplicarea necorespunzătoare a actelor normative comunitare – statele membre au, de asemenea, obligația de a asigura aplicarea dispozițiilor comunitare.

Această procedură implică mai multe etape: de la sesizarea nerespectării directivelor europene, a ajungerii în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene și până la impunerea unei amenzi (sumă forfetară ori penalitate cu titlu cominatoriu) către statul membru.

În prima etapă a declanșării procedurii, Comisia redactează o “scrisoare de punere în întârziere“ pe care o transmite statului respectiv și în care sunt precizate încălcările legislației comunitare. Scrisoarea reprezintă deschiderea formală a procedurii de infringement. Cea de-a doua etapă constă în posibilitatea statului membru de a se apăra. Această etapă se numește “Observațiile statului membru” și are drept scop protecția intereselor statului respectiv. Totuși, statul nu poate invoca nicio prevedere, practică sau circumstanță existentă din dreptul intern pentru a justifica neconformarea cu legislația comunitară. Următoarea etapă o reprezintă “Avizul motivat”, adică ultima avertizare a Comisiei înaintea sesizării CJUE, avertizare ce vine în lipsa observațiilor statului membru sau în cazul în care acestea sunt considerate nesatisfăcătoare. Urmează, așadar, “Răspunsul statului membru” la avizul motivat, deci măsurile întreprinse de către stat pentru a se conforma cu avizul Comisiei. Termenul de conformare este stabilit de aceasta din urmă, iar dacă statul nu face modificările necesare, Comisia sesizează CJUE pentru a se începe procedura contencioasă. În cazul în care Curtea soluționează cazul în favoarea Comisiei, statul este obligat să conformeze legislația internă cu cea europeană.

Dacă nici după aceasta statul nu se conformează, atunci îi este impusă de către Curte plata unei sume forfetare ori a unor penalități cu titlu cominatoriu până la îndeplinirea obligațiilor precizate în prima hotărâre. Penalitățile sunt propuse de către Comisia Europeană, însă decizia privind cuantumul lor aparține CJUE.