Alexandru Vişinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă condamnat definitiv, cere anularea pedepsei de 20 de ani, motivând că faptele s-au prescris. Instanţa supremă urmează să decidă asupra admisibilităţii solicitării.

„Considerăm că decizia ÎCCJ este esenţial nelegală, având în vedere că, în realitate, pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului Vişinescu Alexandru a intervenit prescripţia răspunderii penale încă de la data de 12.04.1978, singura soluţie ce putea fi pronunţată de instanţe fiind aceea a încetării procesului penal. Doar şi numai de dragul retoricii si trebuie să observăm că, în cauza privind pe inculpatul Vişinescu Alexandru, justiţia s-a aflat permanent într-o stare „letargică” timp de 50 de ani, după care, trezindu-se brusc, a încercat probabil „să mai recupereze ce se poate recupera”, dispunând condamnarea acestui inculpat pentru fapte deja prescrise. La dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că organele fostului partid comunist ar fi făcut presiuni de orice fel, de natură a împiedica organele judiciare (în mod continuu, în perioada 1963-1989) să se sesizeze, să efectueze cercetări, eventual să îl trimită în judecată şi să îl condamne pe inculpatul Vişinescu. (…) Din analiza documentelor invocate de cele două instanţe rezultă că intervenţia organelor „de partid” a fost una punctuală, în 1968, si a fost făcută din iniţiativa strict personală a prim-ministrului de atunci, Ion Gheorghe Maurer, intervenţia respectivă fiind in scopul de „a proteja” o cu totul alta persoana decât cea a inculpatului Visinescu”, se arată în cererea înaintată judecătorilor.

Alexandru Vişinescu a fost adus luni din penitenciar la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pentru a îşi susţine solicitarea. Rudele victimelor de la Râmnicu Sărat sunt revoltate de susţinerile din documentul prin care se cere anularea condamnării şi de argumentele prezentate de apărătorului lui Vişinescu în sala de judecată, arată Mediafax.

„În sala de judecată a apelat la mila judecătorului, dar el niciodată nu şi-a recunoscut faptele şi niciodată nu a arătat nici cea mai mică urmă de regret. Felul în care argumentează doamna avocat este chiar jignitor pentru victimele lui Vişinescu. Şi victimele lui Vişinesu nu sunt doar victime. Sunt eroi ai neamului românesc. Gândiţi-vă la Ion Mihalache. Adică îl compară pe Vişinescu cu Ion Mihalache”, spune Anca Cernea, fiica lui Ioan Bărbuş, deţinut decedat la Râmnicu Sărat.

Alexandru Vişinescu a fost încarcerat în februarie 2016, după ce judecătorii instanţei supreme au decis condamnarea definitivă a acestuia la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, a arătat Parchetul instanţei supreme.

Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani.

„Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic”, au precizat procurorii.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 + 2 =