Din 2011 până în 2015, în România au fost părăsiţi 6.500 de copii. Mai mult, potrivit ultimelor cifre oferite de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, 60.000 de copii sunt instituționalizați în toată ţara. Din aceştia, doar 3.809 pot fi adoptaţi.
Simona Czudar, președintele Asociației „Ador Copiii”: „Procedura de evaluare este mult mai scurtă decât în alte state. În România durează patru luni și va fi scurtată la trei luni. De exemplu în Italia sau în Gerrmania durează un an de zile. Deci este o diferență mare.”
Procedura de evaluare este doar o parte din procesul de adopţie,care durează chiar şi 11 luni. Familia care vrea să adopte un copil abandonat trebuie să obţină un atestat din care să reiasă faptul că este aptă să primească un copil. Timp de patru luni, discută cu un psiholog care face o evaluare afectivă. Viitorii părinţi adoptivi sunt evaluaţi social de un expert din cadrul Direcţiei şi îşi fac investigaţii medicale pentru boli cronice.
După obținerea atestatului, începe perioada de aşteptare, care poate ajunge la cinci luni. Este momentul în care inspectorii Direcţiei, pe baza evaluării familiei, caută copilul care s-ar potrivi cel mai bine.
După ce l-au găsit, urmează alte trei luni în care copilul petrece doar câteva zile pe săptămână cu noua familie, pentru acomodare, potrivit digi24.ro. La final este nevoie de o hotărâre judecătorească şi copilul ajunge la noii părinţi.
În cazul familiilor monoparentale, mamele sau taţii adoptivi au, spune DGASPC, aceleaşi sanse de adopţie, după ce fac aceiaşi paşi. Numărul mamelor şi taţilor singuri este cu 70 la sută mai mic decât al familiilor cu doi părinţi.
În 2015, județul Timiș s-a situat printre primele locuri la adopții.
Chiar dacă procesul de adopţie din România este ceva mai rapid în comparaţie cu cel din alte ţări ale UE, etapele premergătoare sunt greoaie. După ce află de existenţa unui abandon, statul român trebuie să caute rudele copilului, până la gradul IV. Angajaţii Direcţiei de Protecţie a Copilului sunt obligaţi să obţină acordul tuturor rudelor în legătură cu o viitoare adopţie. În caz contrar, copilul poate rămâne, până la majorat, în sistemul instituţionalizat. Acest proces de documentare şi întocmire a unui dosar poate dura chiar şi trei ani. Timp în care copilul creşte, iar şansele lui să fie adoptat scad.
Smaranda Marcu, purtătorul de cuvânt DGASPC Timiș: „Colegii de la Directie se deplasează în unitatea sanitară respectivă, discută cu mama, cu familia largită. Pentru ca au fost cazuri în care mama este tânără și nu a spus de frica părinților. Colegii noștri au mediat cumva relația. Au discutat și cu bunicii copilului.”
Laura Jacan, psiholog în cadrul Asociației „Ador Copiii”: „E bine copilul să știe încă de la început cine este, cine e familia lui adoptivă, faptul că a fost căutat, faptul că a fost dorit. ”
Abia după ce se parcurg aceşti paşi copilul este declarat adoptabil. Pentru ca numărul copiilor adoptaţi să crească, luptă și Simona Czudar, o mamă adoptivă care, la rândul ei, s-a luptat cu sistemul. Nimeni nu i-a spus câte teancuri de acte trebuie să semneze şi câte drumuri bătătorite pe la instituţii trebuie să facă.
Simona Czudar, președintele Asociației „Ador Copiii”: „Cei care se îndreaptă către adopție să o facă cu mai multă încredere și curaj și să înțeleagă că dincolo de formalitățile juridice există o experiență minunată și că pot transforma, într-adevăr, viața unui copil.”
Majoritatea familiilor care doresc să adopte vor copii mai mici de șapte ani pentru a-i putea integra cu ușurință în noua familie. Problema celor care depășesc această vârstă, dar și a micuților cu grad de handicap rămâne însă nerezolvată.
60.000 de copii instituţionalizaţi, în România
– 3.809 de copii pot fi adoptați
– 572 cu vârste între 0 – 2 ani
– 977 cu vârste între 3 – 7 ani
– 1.920 cu vârste între 7 – 13 ani
– 340 cu vârste între 14 – 17 ani
FOTO: cugetliber.ro
