„Când cumpăr o carte, e ca şi cum aş aprinde o lumânare la biserică, zice un amic. Toate se petrec atât de repede în jurul nostru, încât nu mai ai timp decât pentru lucrurile esenţiale. A mânca, a bea, a dormi, a munci, a fuma…”

„Şi a fuma?” mă mir.

„Da, da, a fuma. Fumatul e un bun sprijin în clipele de tensiune, un catalizator. A face dragoste, a citi, a privi, a suspina, sunt reziduuri de care trebuie să te debarasezi. N-am timp să citesc cartea, dar cel puţin o cumpăr, nu? O iau de pe raftul librăriei, unde e pângărită de privirile şi degetele tuturor, şi-o duc acasă, pe raftul meu. Măcar păstrez ritualul ăsta. Alţii nu fac nici atât.”

Ieşim la cumpărat de cărţi ca la vânătoare. „Cumpărarea de cărţi în munţii Carpaţi…” Trecătorii ne privesc curioşi când intrăm în librărie. Ne apropiem de rafturi, o trezim pe vânzătoare şi-o rugăm să dea la o parte pânzele de păianjen, cu un băţ. Amicul îmi explică deosebirea dintre şoarecele de bibliotecă şi şoarecele de librărie (acesta din urmă include în regimul său alimentar produse mai proaspete, dar nu neapărat mai gustoase).

Ochim un metru de volume arătoase. Vânzătoarea mormăie. Puteam să alegem un raft mai jos, că doar nu tuşeam. Acum trebuie să se ducă după scară şi cine ştie ce se ascunde după cărţi? Cărţile sunt o sursă de pericole.

În timpul operaţiunii de debarasare a raftului de sus, ne exprimăm admiraţia:

„Tiii, ce carton! Cartonul ăsta e fără moarte.”

„Şi aia roşie, ai văzut-o pe-aia roşie? Oare ce scrie în aşa o minunăţie de carte?”

Amicul mă avertizează că deturnăm scopul expediţiei. Abia ne-ajunge timpul să cumpărăm cartea, nu s-o şi citim. Om vedea mai încolo, în concediu. Dacă n-o să dormim.

La rândul ei, vânzătoarea ne atrage atenţia că „aia roşie” de fapt nu e carte, ci jurnalul rătăcit de doi ani al unei colege. Dar e de acord să ni-l vândă şi pe ăla.

La ieşire, ne strecurăm greu printre sutele de curioşi care s-au adunat s-o vadă şi pe-asta. Niște ciudați cumpărând cărți de citit. Parcă n-am putea și noi să le furăm, ca tot omul, de pe net. Ori poate că nu suntem destul de inteligenți pentru asta.

Însă, în general, publicul care ne întâmpină nu e alcătuit numai din exigenți. Mai sunt și unii care recunosc că uneori poate ar trebui cumpărate nişte cărţi şi citite (n-ar ști să explice de ce). Oricum, nu e momentul pentru aşa ceva…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 + 6 =