Elena Udrea (fost parlamentar, șef al Cancelariei Prezidențiale, ministru) şi Alina Bica (fost secretar de stat în MJ, fost procuror șef al DIICOT), plecate în Costa Rica pentru a scăpa de justiția din Românai, pot fi extrădate.

Ele ar putea fi aduse în țară chiar în lipsa unui tratat bilateral cu România, în baza unei convenţii internaţionale la care Costa Rica este parte. În temeiul aceleiaşi convenţii, Costa Rica s-a angajat să nu acorde azil politic celor acuzaţi de corupţie. Nici  fostul primar Radu Mazăre, fugit în Madagascar, nu are o perspectivă juridică mai bună, arată Adevărul.

Se pare că Udrea, Bica și Mazare ar fi fi omis faptul că extrădarea de către ţările gazdă se poate face nu doar în baza unor tratate bilaterale încheiate cu România, ci şi în baza unor conveţii internaţionale semnate atât de România, cât şi de ţările în care s-au refugiat.

Un asemenea document este Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Corupţiei, adoptată de ONU la New York, pe 31 octombrie 2003. I se mai spune Convenţia de la Merida, după locul în care a fost depusă spre a fi semnată de statele care au dorit să adere, oraşul mexican Merida.

România, Costa Rica şi Madagascar sunt membri deplini ai cestei Convenţiei.

Așadar Convenţia ONU împotriva corupţiei este singurul instrument juridic la nivel global de luptă împotriva corupţiei, obligatoriu pentru statele semnatare.

Convenţia încadrează ca fiind acte de corupţie următoarele fapte: darea şi luarea de mită (atât în sectorul public, cât şi în sectorul privat), deturnarea de fonduri publice, traficul de influenţă, abuzul în funcţie, îmbogăţirea ilicită, spălarea de bani, tăinuirea şi obstrucţionarea justiţiei. Instituţia care gestionează şi monitorizează implementarea Convenţiei este Biroul ONU Biroul ONU pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC), cu sediul la Viena.

Până acum, Convenţia reuneşte 140 de state membre, care au semnat şi ratificat documentul, la care se adaugă alte 43 de state în diverse stadii de aderare. România a semnat această convenţie pe 9 decembrie 2003 şi a ratificat-o pe 2 noiembrie 2004.

Costa Rica a semnat-o pe 10 decembrie 2003 şi a ratificat-o pe 21 martie 2007.

Iar Madagascar a semnat-o pe 10 decembrie 2003 şi a ratificat-o pe 22 septembrie 2004. Prin urmare, toate cele trei ţări sunt membri deplini ai Convenţiei.

Şansele modeste pentru statutul de refugiat politic

Şansele celor trei de a şi obţine statutul de refugiat politic sunt însă modeste, dacă nu chiar excluse. Convenţia ONU privind Corupţia, la punctul 4 al aceluiaşi Articol 44, prevede următoarele: „Un stat parte a cărui legislaţie o permite, atunci când se întemeiază pe prezenta convenţie pentru extrădare, nu consideră nici o infracţiune stabilită conform prezentei convenţii ca fiind o infracţiune politică”, conform Adevărul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 5 =