Vremurile în care masele care votează „cum trebuie” se supărau tare dacă erau minţite s-au risipit ca un fum. Sunt bune doar pentru cartea de istorie (vezi răscoala lui Spartacus, revoluţia franceză, altele). Minciuna pare să se fi integrat atât de bine tabieturilor cotidiene încât nu mai deranjează pe nimeni dintre fanii puterii. Este o floare la butonieră, o figură de stil, un joc de societate la modă, o ilustrare a bunelor maniere. Este o ghiduşie îngăduită, o cimilitură, o bătaie amicală pe umărul omului de rând. A fi minţit de câteva ori pe zi nu este mai neplăcut decât pişcăturile unui roi de ţânţari.

Se pare însă că supărarea mare ţine de nivelul mai ridicat ori mai scăzut al calităţii. Oamenii dau din umeri şi-şi văd de treabă când liderii sau şefii lor le spun o minciună, căci asta e meseria şefilor, asta e carisma liderilor (a se citi „program de guvernare”, „reformă” etc). Dar le sare rău ţandăra dacă minciuna e una de proastă calitate.
Variantă a romanticului „minte-mă frumos”, nevoia de superminciuni se distinge în contemporaneitate prin crearea unei dependenţe. Votantul modern nu mai acceptă să fie minţit oricum. A-l încerca prin minciunele stângace, copilării, neadevăruri anemice, este o insultă adusă spiritului său, inteligenţei, antrenamentului la scenarii. Electoratul zilelor noastre ia minciuna ca pe o provocare. A-l provoca la modul pueril înseamnă a-l face prost pe faţă.

Să luăm cazul unui consumator de zvonuri mediu antrenat. Dacă i se spune că, începând de luna viitoare, nivelul lui de trai va creşte spectaculos, prezentându-i-se şi un pachet de grafice în care am ambalat trei mici și o bere, cetăţeanul va amorți ușor, pregătit pentru ceea ce urmează. În consecință, îl putem anunța acum că în spatele blocului său a căzut un meteorit de o sută de tone de aur pur, zvârlit acolo de barosanii partidului pe care-l simpatizează. El se duce teleghidat să pitească bolovanul ăla şi să-l valorifice. Meteoritul, faţă de amorțeala de adineaori, e prea gogonat ca să nu fie adevărat. Şi chiar dacă nu e, merită, pentru noaptea de vise şi planuri care urmează. Nimic mai simplu aşadar, decât a alege minciuna potrivită. O ploaie de meteoriţi ar fi numai bună.
Sau, și mai bine, se alege adevărul, constând în cei trei mici menționați mai sus și o bere. Sunt chestii palpabile, se pot mesteca și înghiți, iar după ele se înghit mult mai ușor atâtea altele…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 + 7 =