Nemțoaica Angelique Kerber a fost nr.1 mondial la tenis, așa cum este acum Simona Halep, pe la sfîrșitul lui 2016. Nu contează data exactă. A stat pe poziția de lider 20 de săptămâni, așadar mult mai puțin decît Simona, care a intrat deja în săptămâna cu nr.38. Apoi Kerber a început să coboare în clasamentul mondial, a ieșit chiar și din Top Ten, ”alunecând” undeva spre 20. Germanii însă au tratat-o mai departe ca pe un idol.
Recent, Kerber a câștigat trofeul la Wimbledon, spulberând-o în finală pe, oricum, lăudabila Serena Williams, 6-3, 6-3. Nemțoaica a urcat din nou în clasament și a ajuns pe locul 4 WTA. E încă departe de Simona. Dar nu asta e problema. Ci cu totul alta. Kerber a rămas modestă, a declarat că mai are mult de lucru și că nu știe dacă va mai putea redeveni lider mondial. Germanii vor să îi facă statuie, să dea unor străzi numele ei etc etc. Ei nu au încetat nicio clipă să o considere o sportivă genială și să o trateze ca atare, chiar dacă aproape doi ani nu a mai contat în primele 10. Iar Kerber are deja 30 de ani și jumătate.
Mă întreb cu groază ce s-ar fi întâmplat la noi dacă Simona Halep ar fi ajuns, Doamne-ferește, undeva, pe locul 14-15 mondial. Recent, am cititi comentariile apărute pe un prestigios site sportiv, după înfrângerea de la Wimbledon, în condițiile în care Simona este LIDER MONDIAL DETAȘAT. Multe, foarte multe din ele nu se pot reproduce. Sunt de-a dreptul oribile, hidoase, lipsite de orice urmă de bun-simț și educație, ca să nu mai vorbim de logica sau cunoașterea sportului. Și nu apar într-un singur loc, ci în multe altele. Sigur, există – din fericire – și vor exista mereu români care știu să o aprecieze pe Simona așa cum merită, ca pe unul din românii cei mai importanți care au trăit vreodată.
Dar există, din nefericire, și categoria cealaltă. Care mai este și foarte vocală, pe unde apucă. Nici nu știi ce să zici despre acești ne-oameni. Germanii au dovedit că știu să fie suporteri adevărați. Nici măcar la fotbal nu au cerut demisia antrenorului naționalei, Joachim Low, după dezastrul de la Mondialul de fotbal din Rusia. Iar Low a rămas…
Ai noștri nu sunt suporteri. Habar nu au de sport, mulți dintre ei. Foarte mulți. Nici de tenis, nici de fotbal, de nimic. Dar se bagă peste tot. Le-am găsit în DEX un termen care li se potrivește perfect. MUHAIELE. Citiți definiția. Atât.
Niște muhaiele.
11 răspunsuri
Aproape ca dumneata. Un suporter adevarat al handbalului masculin.
In loc sa vorbesti despre conditiile de pregatire de la loturile nationale e mai usor sa vorbesti urat precum in articolul cu … handbalul masculin e praf … sau ceva asemanator, exact ca o muhaia.
Mulțumim pentru stilul elegant în care vă adresați. Evident, dumneavoastră sunteți un intelectual profund, nu o muhaia …
Și mai e ceva. Aici e vorba de Simona Halep, nu de handbal.E vorba de niște insulte imposbil de reprodus, pornografice și mizerabile care i se adresează adesea, pe tot felul de forumuri. La această chestiune ar fi trebuit să răspundeți. Sunteți de acord cu aceste insulte? Dacă da, e dreptul dvs , dar rămâneți la subiectul de aici și spuneți clar ce poziție aveți ! Nu îl amestcați cu …handbalul. E vorba de mizeriile aproape zilnice care se aruncă asupra. culmea!, celei mai valoroase jucătoare de tenis a momentului, în Lume! La acest subiect ar fi fost normal să vă referiți.
Handbalul poate fi abordat cu totul separat. Ați auzit vreodată de Principiile polemicii civilizate, de la Oxford ? Dar de Oxford ați auzit ? Nu e o echipă de handbal, e cea mai veche universitate din lume. Le găsiți ușor pe Google dacă nu le-ați citit până acum. Acolo se arată exact și foarte riguros cum ar trebui să se desfășoare o polemică, adică exact ceea ce propuneți dumneavoastră (nu dumneata). Despre handbal trebuia să mă întrebați la știrea respectivă. Aceea era O ȘTIRE, nu o analiză a condițiilor de pregătire de la lot. Analiza trebuia să o facă federația, nu o agenție de presă în cadrul unei simple știri. Și dacă vreți un răspuns – deși nu ar trebui să îl dau aici -, ei bine, da, suntem ”praf” la handbal MASCULIN. La câte turnee finale de campionat mondial ne-am mai calificat ? Dar e o întrebare retorică, desigur. Nu știu de câți ani vă ocupați de handbal, eu am peste 30 de ani de când mă ocup, poate dvs aveți mai mulți. Sau poate nu aveți nici vârsta de 30 de ani. Am stat de-a lungul anilor,am lucrat și am colaborat, atât la birouri, cât și pe banca tehnică sau în sală, la antrenamente sau meciuri, alături de Nicolae Nedef, ”Johnny” Kunst-Ghermănescu, Lucian Grigorescu, Cornel Oțelea, Cristian Gațu, Ștefan Birtalan, Ghiță Licu, Cornel Penu și mulți alții, de care bănuiesc, sper, că ați auzit. Dacă vreți să vorbim despre handbal, aveți, credeți-mă, o misiune extrem de grea. Nu e loc aici. Am putea vorbi o zi, o săptămână sau un an. Am scris peste 3000 de articole de handbal, inclusiv o Istorie a handbalului românesc într-un volum de specialitate. Nu vorbim aici de știri ca aceea la care făceați referire mai sus. Aceea e o știre absolut banală. Întrebați-vă federația de ce a prăbușit handbalul masculin în halul ăsta! Dacă nu vor să vă spună, poate vă fac eu un cadou. Vă spun eu. Vă rog să mă credeți, știu bine, nici nu vă imaginați cât de bine (cum spun sportivii) ”cu ce se mănâncă” handbalul. Ați mai putea obține referințe despre mine la Federația Europeană de Handbal, (EHF), cu care am colaborat ani de zile, sau la cea Internațională (IHF).Dar ar fi bine, frumos, civilizat și etic să vă adresați altfel. Sub protecția anonimatului e ușor să jignești. Eu am semnat cu nume și prenume ”în clar”, REALE, ba chiar și cu foto atașată, ceeaa ce Dvs vă lipsește cu desăvârșire. Haideți să facem cunoștință, față în față, cu numele reale, al meu fiind deja cunoscut, și îmi permit să anticipez, vă spun eu cum stă treaba cu handbalul! Și cu handbalul de azi, dar și cu cel din ultimii 60 de ani, poate ar fi bine să vă împrospătați memoria. Până una-alta, eu cunosc și am auzit despre câteva mii de oameni din handbal, dar despre ”Costel Veselovschi” nu am auzit încă. Vreți handbal ? Vorbim despre handbal până în 2022 sau mai departe, nu știu dacă vă țin ”curelele”. Dar lăsați jignirile de doi lei și apelativele ”amicale”. Haideți să ne respectăm, mai ales că s-ar putea să am vârsta aproape dublă față de a Dvs. Chiar și așa fiind, eu tot vă respect.
Vă aștept oricând, Prof. Dr. Mugur Popovici (nume real).
(PS Apropos, pe ditamai contul de Facebook chiar nu aveți curajul să vă postați măcar o poză ? Interesant. Asta denotă multă onestitate, transparență și, desigur, multă bărbăție. Eu, însă, m-am cam săturat, de ani buni, să polemizez pe internet cu tot felul de curajoși și inteligenți NO NAME, NO FACE ! )
Stimabile, eu n-am nimic de demonstrat. Nu uita, totusi, ca e fara vreun folos sa-ti consumi energia pentru paiele din ochii altora si sa neglijezi barna din propriul ochi.
In rest, m-ai convins, esti mare! Asta ma si mira teribil, cum e posibil sa musteasca natia asta de asa de multe valori ‘certe’ si totusi sa nu reuseasca decat niste triluri ‘merituoase’.
Stimabile, nu ai răspuns la nimic din ce era de răspuns și din ce te-am întrebat. Continui să împroști sub protecția atât de călduță a anonimatului. E bine. Asta mă miră și pe mine, cum de mustește nația asta de atât de multe valori, ca dumneata, spre exemplu, dar mai toate se ”exprimă” fără nume și figură. De-aia merge așa bine România, pentru că avem mii și mii de anonimin ”viteji” ca dumneata, care își pun piese de șah sau floricele de porumb la pozele de profil. probabuil că asta și ești, o piesă pe o tablă oarecare. E problema dumitale. Că ești un NO NAME e limpede pentru oricine citește aici, n-ai ce nume să îți prezinți. Eu am spus lucruri clare, cu subiect și predicat, am dat și nume. N-ai răspuns la nimic punctual din ce am scris. Dacă îți place să te contrezi așa, fără să știe nimeni cine ești, e OK. Nicio problemă. Se poate și astfel. Ți-am spus, sunt sătul până peste cap de ”deștepți” și ”curajoși” ca dumneata. E plină România. Nici nu știu dacă ești ”barbat” sau femeie. Nici nu știu dacă EȘTI. Te aștept oricând și oriunde , ca să îți demonstrez, foarte repede, că nu te pricepi nici la handdbal, nici la tenis și nici la altele. Ar fi ușor. Dar nu îmi fac griji că vei apărea. Poate că nici nu ai voie, cine știe. În cazul ăsta, te compătimesc. Eu mă numesc Mugur Popovici și nu stau ascuns. Sincer, mi-ar fi fost o rușine teribilă să polemizez ca dumneata, cu nume fals și fără vreo identitate. Mai faci și ironii, vezi Doamne, ”inteligente”. Te-a mințit cine ți-a spus că ”dai bine”. Nu ești în stare să răspunzi măcar la una din cele vreo 20 de chestiuni pe care le-am abordat, decente, din sport și nu numai. Eu am greșit, recunosc, coborându-mă la această discuție cu NIMENI. Asta e, mai greșim. E omenește. Dacă aveai de purtat vreo polemică era cu totul altceva, era ok. Așa, însă, ești patetic. Mi-e milă de dumneata, unul din mulții ”viteji” ai României de azi, care mușcă de după gard, ca maidanezii. Habar nu ai de handbal, de sport și probabil, habar nu ai de nimic. Mă întreb cine te-a pus să scrii aici. Dar nu are rost să mai pierd secunde sau minute pentru a afla vreun răspuns. Recunosc din nou că am greșit, vorbind singur. Cu NIMENI. Oricum ai fi, oriunde ai fi și oricine te țrage de ”ațe”, eu îți doresc sănătate și numai bine. Nu aștept reciproca. Fă-ți un serviciu și oprește-te aici. Sper să nu te măture prea repede valul istoriei, cum îi mătură pe toți anonimii ”glorioși” ca dumneata, de care e plină piața. Sănătate, sincer, îți doresc! Prof. Dr. Mugur Popovici (am răspuns în numele meu, nu al redacției. Numele dumitale deja nu mai contează și oricum nici nu există. Păcat. Nu ești chiar totalmente lipsit de calități. Dacă m-aș fi ocupat de dumneata, o lună-două, poate ieșea ceva. Așa, însă …)
Niste fire de praf cosmic intr-un univers in plina expansiune suntem cu totii. Nici mai mult nici mai putin. N-ai dumneata timp sa te ocupi de mine, ai trebi mai importante…. Si n-ar iesi nimic pentru ca … nepotrivire de caracter. Ramane cum a zis unu’ care a ramas in istorie, cum vei ramane si dumneata ….
Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi… orice-ai spune,
Peste toate o lopată de țărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…
Ooo ! Aici am fost atins la punctul sensibil. Dacă știam că facem filosofie, aș fi răspuns cu totul altfel. Doamnă/domnișoară filosof, gata, aș putea ajunge chiar să îmi retrag cuvintele
!
Voi răspunde tot cu SCRISOAREA I. Eminescu și această Scrisoare sunt între punctele cele mai sensibile ale vieții mele…
La noapte avem lună plină, nu-i așa ? Ei bine …
”Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,
Cum revarsă LUNA PLINĂ liniştita ei splendoare!
Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorţită li-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate,
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Şi ridică mii de umbre după stinsul lumânării…
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate,
Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii! ” …
Așa trebuia să ”vorbim” de la început … Ce rost au diferențele de opinii, în fața ”vecinicei genuni”, în fața vidului Universal ?
Dacă știam așa … nu mai răspundeam deloc. E mult mai bine să facem filosofie. Mai ales că nici nu știm cine suntem. Dumneata nu vrei să ne spui numele. Să fie, oare, Cătălina, ca în Luceafărul ? Eu am un nume, dar tot nu știm cine sunt :
”…Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?”
Sărut-mâna, seară frumoasă și numai BINE !
PS
”Da, mă voi naşte din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.” …
Eu stiam ca sint un chior
Chiar in roua dimineata,
Dar n-am spus-o tuturor
Ca sa nu-mi amarasc viata.
Pleoapele sa-mi casa, asa,
Sa le tin cu mina bine,
Sint un orb in fata ta,
Care, uite, vezi prin mine
Ce e rau(.) si ce(!?) e bine(!?).
Numai bine!
Erata
„Eu vedeam ca sint un chior” – ca altfel s-a dus tot farmecul, nu doar intelesul
Numai bine!
Coincidentia oppositorum !
Trăiască (și) Horațiu Mălăele ! Partea a doua a ”discuției” noastre e dintre cele mai agreabile cu putință. Dacă știam așa …
Am spus că ar fi trebuit să mă ocup. Sau invers. 🙂
Aș încheia cu …
”Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgâriindu-mă aș plânge,
Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.”
Dacă știam de la început cu cine comunic, era (cu totul) altceva. Păcat că ne irosim.
TOT BINELE DIN LUME! (Mugur Popovici)
Corect! Pacat ca ne irosim in loc sa-i lasam pe domni, doamne (daca-i putem numi asa) sa comenteze ce doresc. Alti factori determina sau influienteaza performanta nu comentariile unor scelerati. Vorba poetului:
Se-nchearba Luna
Tii sarbatorile, pazesti si postul,
Cu cugetul de frageda leguma.
Orice-ntamplare ce nu-si afla rostul
Cu tine are sens si se consuma.
Aureolele cu roti de guma
In jurul fruntii tale, avanpostul
Din cer si-l fac – si zbarnaie, ca-n gluma.
In juru-ti lumea joaca popa-prostul.
Si lasi prostia lor pe sec sa fiarba,
Pe ceruri luna noua se inchearba,
Din cearcanele micilor mizerii …
Mergi inainte fara sa te sperii
Si viata ti-o masori c-un fir de iarba,
Cosit de-un cuc, plangand in miezul verii.
Viata senina!
O, Doamne ! Cât de repede a plecat și Marin Sorescu ! … Abia împlinise 60 de ani, ar fi putut trăi și azi …
Ce sonorități și înțelesuri fără pereche se nășteau din sufletul acestui omuleț URIAȘ !
Frumos…
Viață senină și armonie !