Scriam într-o postare anterioară că referendumul, privind revizuirea în Constituție a definiției căsătoriei, va fi însoțit de tactici diversioniste și de o încercare de a-l invalida prin neîntrunirea cvorumului. Viața mi-a dat dreptate. A apărut o mișcare #boicot, care, cu diferite argumente, încearcă să determine populația să nu iasă la vot. Printre ideologii acestei mișcări nu putea să lipsească domnul judecător Cristi Danilet, foarte activ în spațiul public. Doar că argumentele pe care le aduce nu constituie decât o încercare de a deturna dezbaterea de la obiectivul consultării electoratului la subiecte adiacente. Într-un decalog, încearcă să justifice absența de la vot. Ce spune domnul judecător Dănileț? Spune că nu se prezintă la vot și motivează astfel.
Pentru că: ”schimbarea Constituției nu a fost argumentată juridic: în România nu a fost și nu este nicio inițiativă de legalizare a căsătoriilor dintre persoane de același sex.”.
Observați manipularea semantică. Vorbește doar despre o inițiativă de legalizare a căsătoriei între persoane de același sex. Nu ne vorbește despre campaniile agresive menite să inducă în opinia publică ideea că o astfel de căsătorie este acceptabilă din punct de vedere legal. Ori domnul Dănileț nu știe, ori se face că nu știe, dar în țările în care o astfel de căsătorie a fost legalizată, inițiativa legislativă a fost precedată de astfel de campanii. Dacă nu se reacționează la timp, în curând poate să apară o asemenea inițiativă și în România.
Pentru că ”Lege Fundamentală, Constituția nu este un dicționar. În Constituție se trec principiile, în legi se dezvoltă normele.”
Principial aș fi tentat să-i dau dreptate, mai ales dacă ne raportăm la alte constituții din țări cu democrație dezvoltată. Dar atât timp cât, în Constituția României, căsătoria este definită și singura schimbare care trebuie să fie operată, este înlocuirea sintagmei ”între soți” cu sintagma ”între un bărbat și o femeie”, argumentul domniei sale nu se susține.
Pentru că ”nu cred în dreptul societății de ce a decide ce sex să aibă partenerul pe care o persoană adultă și-l alege în cunoștință de cauză.”.
Domnul judecător nu a înțeles (sau se preface că nu a înțeles) că nu e vorba de parteneriat, ci despre instituția căsătoriei. Noțiunea de căsătorie este un construct social istoric și religios, care are numeroase valențe. Atât timp cât statul este secularizat și căsătoria religioasă este o decizie facultativă, căsătoria civilă, pentru cei care doresc să beneficieze de anumite drepturi, nu poate fi reglementată decât de societate. Sunt societăți, care acceptă (legal) poligamia, poliandria etc. Cetățenii au hotărât că e bine așa. În momentul în care o persoană adultă își alege un partener, trebuie să se supună regulilor stabilite de societate. Și ce metodă mai democratică există, în afara referendumului, pentru a stabili care este regula acceptată de majoritatea societății?
Pentru că ”referendumul nu are legătură cu familia, ci cu homosexualii.”.
Fals. Referendumul nu este împotriva cuiva, ci pentru ceva. Domnul judecător confundă sexualitatea (implicit orientarea sexuală) cu familia. Familia este tot un construct social –istoric, care nu se reduce la relațiile sexuale. Și din punct de vedere sociologic și juridic, familia (redusă sau extinsă) este definită prin elemente culturale, educative, social-economice, spirituale și nu exclusiv prin sexualitate. Sentimentul de iubire nu poate fi redus la sexualitate pentru că am anula toate achizițiile culturale, morale și am regresa la primitivismul dominat de instincte animalice și de hedonism. Definirea căsătoriei nu împiedică alte minorități sexuale să-și păstreze orientarea sexuală (aceasta ținând de dreptul la viața intimă, de privat și nu de dreptul public).
Pentru că ”în strângerea de semnături și în dezbateri s-a implicat Biserica. Or, eu cred și respect principiul separației dintre Stat și Biserică.”.
Din câte cunosc eu (poate greșesc și mă luminează domnul judecător Dănileț), cultele au, în România, dreptul de a se exprima, inclusiv în spațiul public. Biserica face parte din ființa neamului românesc și are nu numai dreptul, dar și datoria să își exprime un punct de vedere. Faptul că Biserica (toate cultele religioase) a susținut o inițiativă a unui ONG, nu înseamnă că se încalcă principiul separației între Stat și Biserică. Statul este cel care va hotărî prin votul Parlamentului și prin referendum dacă această inițiativă este valabilă sau nu. Cât timp peste 87% dintre români declară, în cadrul recensământului, că aderă la un cult religios, a încerca să excluzi din ecuație Biserica, nu este altceva decât o manifestare anti-democratică și ilegitimă.
Pentru că ”trei sau chiar patru milioane de cetățeni români sunt peste hotare și acceptă să își crească copiii în țări unde toleranța este o virtute și unde relațiile homosexuale sunt acceptate social.”. Este adevărat că trei sau patru milioane de cetățeni români trăiesc în alte țări, dar aceștia își pot exprima opinia în cadrul referendumului. Nu cred că domnul Danileț i-a consultat și vorbește în numele lor.
Pentru că ”în paragraful nr. 42 din Decizia 580/2016 CCR spune clar că în România, din punct de vedere legal (juridic), prin căsătorie Constituția actuală înțelege numai uniunea dintre bărbat și femeie, astfel că – conchide Curtea Constituțională – inițiativa de revizuire prin referendumul declanșat nu acordă și nu reduce vreun drept, ci este menită doar a aduce o precizare a sintagmei „între soți”.
De acord. Atunci nu înțeleg de ce această decizie a CCR-ului nu trebuie să se regăsească în Constituție. De ce trebuie să boicotăm un referendum, care nu face altceva decât să securizeze legislația română.
În concluzie, ideologii #boicot speră ca, bazându-se pe faptul că Biroul Electoral Central nu a revizuit lista de alegători (în acest mod cvorumul pentru validitatea referendumului este mare), să determine cetățenii să nu se prezinte la vot. Lăsând, astfel, posibilitatea ca într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, definiția căsătoriei să poată fi modificată numai în Parlament. Iată de ce trebuie să ne prezentăm la vot.
P.S.: Despre respectarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești ne vorbește și domnul procuror (actualmente judecător la CCR), Daniel Morar – în opinia separată cu privire la referendum. Iată că oamenii evoluează. Pentru că, atunci când era domnia sa procuror la Cluj, a fost condamnat la CEDO tocmai pentru încălcarea acestor drepturi.
