Acum ceva vreme, am participat la un colocviu organizat la Facultatea de Litere. Am mers dacă nu cu emoție, măcar cu sfiala unor amintiri destul de recente, din anii 90, când ținuta academică a profesorilor de la filologie era impecabilă.
Mărturisesc că rareori sunt surprinsă de degradarea din jurul meu, profesia de jurnalist m-a călit, suport mai bine decât alții realitatea. Totuși, nu pot lăsa deoparte gustul amar pe care îl resimt de câte ori văd terenul alunecos din jurul idealurilor și credințelor, al reperelor care ne-au adus, pe mulți dintre noi, în punctul în care ne aflăm acum.
Sintetizând, a fost organizată o întâlnire între profesori, agenți literari, edituri și scriitori români. Tema o reprezentau ”genurile minore”, cu țintă pe romanul polițist. În sală, erau doi prozatori reprezentativi pentru proza contemporană, George Arion și Dănuț Ungureanu. Nu prea cred că a contat lucrul acesta pentru lumea academică literară, sunt convinsă că mulți dintre ei nici măcar nu le-au citit cărțile. Am auzit cel puțin două prezentări improvizate, cu mania comparațiilor inutile și detalierea formală a unor curente universale. Jalnic a fost când au plecat după câteva minute, fără minima considerație față de un eveniment în desfășurare.
Am apreciat intervențiile complexe, elaborate, ale lui Caius Dobrescu și Paul Cernat. Ascultându-i, mă gândeam că poate, în țară, în centrele culturale cu tradiție, lucrurile stau altfel decât în București, unde neseriozitatea a ajuns un stil de viață.
Dimensiunea academică este dată, cred, de valoarea naționala a domeniului pe care te axezi. Dacă tu nu dai doi bani pe autorii români, înseamnă că pierzi vremea pe zona respectivă.
Din punctul meu de vedere, colocviul ar fi trebuit să fie o premieră academică în România, nu numai prin persoanele și instituțiile mobilizate, cât prin calitatea conținutului. Mă așteptam ca atenția cercetătorilor, profesorilor, criticilor literari să fie uriașă, mai ales în contextul în care terenul literar în sine suferă schimbări importante în lumea întreagă, pe care nu le putem ignora.
În schimb, am văzut, mai bine spus, am auzit mult amatorism, superficialitate și o aparență de foarte slabă pregătire.
Citește si: Indignare! Tablouri atribuite lui Hitler, scoase la licitație în Nürnberg
