Călin Popescu Tăriceanu este de părere că Lia Olguţa Vasilescu ar putea fi o candidată bună la alegerile prezidenţiale din noiembrie. Discuţiile din coaliţie despre un eventual candidat comun nu au avut loc încă, a mai precizat liderul ALDE.
„Ea (Lia Olguţa Vasilescu – n.r.) are un profil politic foarte bun, ca primar al Craiovei, ca ministru al Muncii”, a afirmat Tăriceanu, la TVR. Liderul ALDE l-a criticat în termeni duri pe Klaus Iohannis, pentru că a respins nominalizarea Olguţei Vasilescu pentru Ministerul Dezvoltării.
„Băsescu, cât era de smintit, nu stătea să pună frâne, nu băga băţul prin gard. El fusese ministru, ştia ce înseamnă un minister fără cap. E jale. Niciun funcţionar nu lucrează nimic”, a precizat Tăriceanu.
Întrebat dacă PSD şi ALDE au discutat pe tema susţinerii unui candidat comun la preşedinţie, Tăriceanu a răspuns:
„Nu au existat aceste discuţii, dar nu e târziu. Prima scadenţă la care trebuie să performăm este la europarlamentare. Suntem acum prinşi cu legea bugetului, apoi sper să se mai degajeze scena politică, să discutăm şi alte subiecte, mergem sau nu mergem pe listă comună. În ceea ce priveşte candidatura le prezidenţiale, eu nu mă grăbesc.”
Un răspuns
Ma indoiesc ca simpla pozitionare in „opinia” jurnalistic – politica a d-lui Cristoiu (fara macar a analiza minim „3 oferte”) poate aduce voturile necesare alegerii unui reprezentant PSD in afara bazinului, partial fragmentat al acestei entitati politice si aici ne gandim:
• cum i-ar mobiliza (vechii si noii din ALDE) pe „rationalii” acestui partid sa o voteze pe “Olguta” cand ei au avut dintotdeauna optiuni “interne” pentru rezolvarea “fasta” a acestei “dileme” prezidentiale ?
• ce ar gandi “partenerul” UDMR si ce negocieri ar trebui sa existe, deja ?
• alte aliante sau sustineri ?
Domnul Cristoiu are “momentele” lui in care (ca rationament unic) vrea sa fie “primul”.
Dar acum nu vorbim de functia de prim – ministru (si le spuneam tinerilor colegi de birou: “nu cereti sa fie data jos Viorica ca vine Olguta”, era doar o glumita).
Astazi vorbim de functia prezidentiala.
Si astazi, ea nu e usoara iar “experienta SUA” este chiar un exemplu terifiant de limitare a prerogativelor prezidentiale pe motive “umane” sau inchipuite dar care au la “baza” “gasca” si interese de “partid”.
Urat si lipsit de perspectiva democratica, si numai pentru faptul ca “etape triste” au existat tot timpul in istorie dar “forta” acelor entitati care au inteles ca educatia, cunoasterea experientelor istorice, analiza personala documentata, liberul arbitru si libertatea de exprimare au creat (ele) in permanenta acel “ferment” care a generat simplitatea, corectitudinea si “indiscutabilitatea” acelei “exprimari intime” care este votul.
Votul nu este poezie, reverie, nu este moment cultural ci este un examen in care, indiferent de “opinie” la nivel personal, trebuie ca acesta sa se pozitioneze de o parte sau alta a esichierului politic (ca nu se poate altfel), ca nu ne este posibil sa ca cineva se bucure doar de “efecte” fara a “juca” acest “joc” crud care este democratia si “alegerile” ei.
Si in care nedocumentati, uneori superficiali, uneori naivi, uneori prea “bine orientati” sau chiar rauvoitori “fara cauza” ajung (ajungem, cu rare deosebiri) sa indeplineasca un act ireversibil temporar prin care acorda increderea, speranta dar si puterea absoluta unor persoane care “trebuie” sa le aduca un progres general, lor si “familiilor”, indivizi care sa le interpreteze, fiecaruia, acel si numai acel “cantec” care rezoneaza cu sufletul dar mai ales, cu interesele lor.
Greu, inteleg.
Cum ar putea doamna Olguta Vasilescu, ca primar sa fie un presedinte bun, cand noi interpretam ca din 2005 ne chinuim devalorizati, furati, mintiti, rastigniti pe “crucile” “manuite” de primarii adusi in functii prezidentiale?
Cum ar putea romanii sa mai acorde incredere acestor dosare “portocalii” (no comment) care aduc cu ele doar “experimente” create in “laboratoare politice” vestice, lipsite de orice bunavoita sau interes national ?
Si de unde pana unde primarii de orase s-ar califica pentru o functie (ori 100) mai complicata, mai profunda, mai analitica si care solicita, pe langa calitatile personale superioare o experienta politica segregativ – personala care sa induca macar, potenta deciziei sau macar diminuarea pierderii rezultate din “instrumentul” negocierii?
Vrem un presedinte independent, nu ca obligatii internationale “de poza” dar, in principal ca obligatii nationale care pot crea acel adevar viu “al nostru” adica acea dreptate pe care o visam dar am uitat-o de decenii si pe care o “plangem” zilnic
Pana atunci, haideti sa incercam o minima si corecta evaluare.
Iar aici imi exprim timid dar ferm (este un indemn si pentru domnul Dragnea si PSD) ideea ca, in limita in care interesele nu depasesc posibilitatile, chiar domnul Tariceanu (asta daca prin absurd nu ar putea fi resuscitat domnul Antonescu) sa fie candidatul aliantei PSD – ALDE plus UDMR la noile alegeri prezidentiale.
Dragnea nu poate candida, este fragil politic.
Iar despre Olguta Vasilescu (am avut proiect la Dolj), am vazut ce realizari extraordinare a avut ca primar (nu ca nu s-ar fi putut, la modul ideal face mai mult) dar am incredere ca daca va mai avea un proiect, nu va mai dormi si nu va mai manca (ca e olteanca) si va aduce acea “lume” de care este responsabila, acolo unde a dorit.
Nu cred ca doreste sa fie presedinte.
Haideti sa dam cezarului ce este al cezarului.