Dacă legendarii Argonauți se aventurau spre fabulosul ținut al Colhidei, noi, inițiatorii unui demers multicultural, vă chemăm să vă îmbarcați pe această navă… digitală, pentru a descoperi împreună o Colhidă a spiritului.

Pentru noi, Lâna de Aur e tezaurul neprețuit al omenirii. Vă vom oferi articole și imagini  despre tainice tărîmuri ale vieții de pretudindeni, cu o aceeași menire: explorarea miriadei de labirinturi ale călătoriei cognitive, pătrunzînd în existențe și cercetând opere din felurite domenii.

Cine suntem noi? Quartetul Magna News… Numele noastre le veți afla curând, atunci când ne vom parafa fiecare misivă.

Dăruindu-vă cele scrise de noi, ne veți putea cunoaște, iar  – de veți intra jocul mutual al comunicării digitale –, și noi vă vom cunoaște…

De ce să vă irosiți momente prețioase din timpul vostru liber, ascultând anumiți analiști politici care, uneori, trag „ghiulele“ cu spanac… De ce să asistăm noi la răfuielile vulgare dintre putere și opoziție? De ce ne-am sinchisi, ținând parte unora sau altora, când știm foarte bine cât sunt de complici?

De ce oare ne-am lăsa furați de prețiosul nostru timp numit otium?

Prin urmare, vă propunem să comunicăm, petrecându-ne timpul cât mai instructiv, ba chiar captivant, interesându-ne de adevăratele valori perene.

Străvechea legendă a Argonauților grăiește că s-au îndreptat spre Colhida cincizeci de temerari. Noi vă poftim la dialog pe mult mai mulți! Să fim nu doar cincizeci, ba chiar cincizeci de mii, dacă nu și mai numeroși.

Scriitura și imageria, cu care vă vom răsfăța, vor înfățișa felurite aspecte ale inepuizabilei problematici mereu actuale.

Trimiteți-ne și voi: opinii, întrebări și chiar texte, dacă aveți! Ori dacă nu, poate – incitați de noi –, scrieți-le… Dornici să ne citim unii pe alții, vom alcătui o veritabilă familie… digitală. Iar în viitor – o nobilă stirpe elitistă…

Deveniți și voi Argonauți ai spiritului, posibili companioni ai tagmei prea senine a urmașilor lui Iason!

E t   i n   A r c a d i a   n o s . . .

Celor cu bună intenție, salutul nostru!

2 COMENTARII

  1. Va multumesc pentru indemn.
    Si „eu” am trait in „Arcadia” neprihanita a copilariei mele dar inca din tinerete m-am „resemnat” incepand sa inteleg „iluzoriul” si „anacronicul” poemelor mele, lipsa lor de „materialitate” personalizata si „uitarea” profundei „arderi” necesare (iata) „prezentului” neinteles nicicum ca si „scara” pentru accederea catre un viitor facil reintoarcerii la „vis somnambul”, la „reverie treaza”, la „puritate”, la „bine minimal” pentru justificarea „marelui rau” care ne cotropeste sufletele in fiecare secunda, noi nefericitii „eterni” care-si croiesc „drumuri” de intoarcere presarate cu firimituri de paine, noi scepticii „ultimi” in care a murit „reintoarcerea” la „natura” iluminista, noi evoliati rebelii „fara cauza” si identitate conformista, noi fericitii „eterni” care privim mai mult spre madulare decat spre „trairea” inserarii, noi care ne stim foarte bine astazi.
    Cum as putea in acest „astazi tarziu” sa intreb precum „copilul” „eului meu”, ce „realitate” i-ar cere fiului meu sa-l recite, in „pestera” care-i este „sufletul” pe bietul Cosbuc si al lui „Altque nos” ?
    Si schimband registrul inspre „tragicul cosbucian” din „rugamintea din urma” cred ca reusim sa ne transpunem intr-o realitate acceptabila acelui „nos” de atunci dar inacteptabil acestui „noi” de astazi:
    „Si-acum da-mi mana! A sunat
    Cornistul de plecare,
    Du Oltului din partea mea
    O calda salutare,
    Si-ajuns in tara, eu te rog,
    Fa-mi cel din urma bine;
    Pamantul tarii sa-l saruti
    Si pentru mine!”
    Noi, cei din Arcadia de astazi (unde nu se mai produce mai nimic) activam in „sfera” serviciilor prost platite, parintii, fratii si copii ne pleaca din tara spre alte „arcadii” mai „tentante”, reale si nu imaginare, lipsite de poezie dar pline de „intelesuri” financiare.
    Dragi „Argonauti ai spiritului”, „Arcadia noastra” a murit de mult, ea este astazi o exprimare haotica a „vestului salbatic” care utilizeaza inca „grafia” chirilica si care ramane (ca „arta unica”) un „creator” de iluzii, „spectacol de umbre” sau arta „vario”.
    Mai este ceva, nu „noi” trebuie sa cream acest site de unde „voi” va luati „leafa”, aici este nevoie de oameni cu vasta cultura care pot „crapa” oul pentru a-l putea face sa stea „tut”.

  2. Am citit „pe trezie” prostiile pe care le-am scris aseara si macar intr-un „punct” doresc sa fac o corectura importanta (m-am speriat de intelesul firesc, citit).
    Prin „leafa” eu nu intelegeam o retributie ci o „plata a spiritului” exprimata prin idei curate de analiza selectate din multitudinea de tematici care ne sunt accesibile prin spiritualitatea umana perpetua, exprimata prin „viu grai” si transmisa asemeni sau scrisa.
    Scuze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 + 2 =