Adversarii președintelui Trump au ridicat steagul alb. Cel de-al 45-lea președinte al SUA își va exercita până în ultimul minut constituțional mandatul la Casa Albă. Impeachment (din lat. impedicare) rămâne în continuare o procedură în vigoare, dar încă niciodată finalizată, de destituire a unui președinte sau alt înalt demnitar american (președintele Nixon și-a dat el însuși demisia). Șansele dislocării din funcție a actualului șef al Executivului sunt practic nule: Senatul, care decide în ultima instanța, este majoritar republican, iar Curtea Supremă, singura instanță care poate anula decizia, este majoritar conservatoare. Dar cel mai important lucru este că partizanii impeachmentului nu au dovezi incriminatorii. Resemnată, liderul opoziției democrate și președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a anunțat public abandonarea acțiunii și a explicat: “Nu cred că trebuie să alegem această cale, căci ar diviza țara”.

Și totuși, procurorul special Robert Mueller nu se lasă, de aproape doi ani, să ancheteze bănuitele legături “cu Moscova” ale echipei electorale a candidatului Trump din 2016. Publicația “Wired” enumera în decembrie 2018 nu mai puțin de 17 acțiuni în justiție avându-l că “părat” pe președintele american iar campaniile politice și de presă dezlănțuite de cinci ani împotriva lui Donald Trump continuă cu neslabita virulenta și își vor afla locul lor între episoadele cele mai bizare și mai stânjenitoare ale istoriei politice și mass media din America primului sfert de veac al secolului XXI.

În ce-l privește, Supermanul “greu de clintit”din fruntea Americii, și-a făcut cunoscută propria apreciere, în stilul său caracteristic: “Cum vreți să destituiti un președinte care a câștigat probabil cele mai mari alegeri din toate timpurile, care n-a făcut nimic rău (nicio înțelegere cu Rusia, pe când democrații sunt cei care au complotat), care este la originea celor mai buni primi doi ani ai tuturor presedintiilor și care este republicanul cel mai popular din istoria partidului, cu 93 la sută?”.

Comentatorilor care întârzie totuși în analize pe tema “supraviețuirii politice” a președintelui, chiar după retragerea din lupta a democraților, ziaristul canadian Pierre Martin le indică patru parametri de care trebuie să se țină seama în formularea unui pronostic: anchetele, economia, mediul internațional și temperamentul impetuos al președintelui. Or, constată el, președintele Triump stă bine la toate cele patru puncte avute în vedere. Anchetele bat pasul pe loc și nu produc decât rezultate sterile, economia își menține ritmuri sănătoase de creștere, situația internațională nu se tensionează totuși la cote îngrijorătoare , “Casă Albă nu e cuprinsă de haos”, iar președintele este la fel de previzibil în … imprevizibilitatile sale. Oricum, și-a anunțat deja sloganul sub care se va prezenta pentru înnoirea mandatului suprem, la alegerile din 2020: “Să-i păstrăm Americii măreția!”.

1 COMENTARIU

  1. Cum mai „ziceam”, nu poti (orice ai fi sau te crezi si oricat de indriduit te consideri, sub pavaza legii) sa formulezi acuzatii (majoritatea „sustinute la modul intrebator, misterios si sagalnic” prin „vocea” presei interesate) si mai mult, pe „valul mediatic” (permanent in ultimii doi ani) creat de presa sa invoci articole de lege (ca procuror general) si „suspiciuni rezonabile” fara a duce in acest timp nici o dovada clara, palpabila, verificabila si sustenabila juridic in instanta.
    Ii doresc domnului Trump al doilea mandat si numai pentru a scoate din mintea „aburita” a acestor „delatori” de profesie „ideea” ca „ei”, entitati statale sau parastatale, „pot” in SUA sa terorizeze si sa „demita” presedintii.
    Ideologiile conservatoare ale republicanilor si „umbrele” lor pot fi un punct (sau mai multe) de discutie dar asta nu inseamna ca „democratul” are „viata curata ca cristalul” si nu are si el „punctele” lui necesar a fi puse in discutie (poate si mai multe).
    Razboiul politic dintre republicani si democrati pare de la o suta de metri a fi unul cam „murdarel” iar comparatia cu „situatia” lui Richard Nixon poate arata cu degetul (istoric) ca acest presedinte s-a bucurat de o relativa incredere inca de la inceputul mandatului si atunci cand a izbucnit scandalul au fost aduse ca probe niste „inregistrari video” care „cumva”, aduceau macar a „ceva” nu tocmai legal si destul de incomod, dar nu este acceptabila si „paralela” si numai pentru faptul ca presedintele Trump nu a fost lasat sa faca aproape nimic, a fost „judecat” inainte de a castiga alegerile si a fost „condamnatul zilei” de cand si-a adjudecat mandatul. Aici, in afara de republicani versus democrati cred ca este si o diferenta intre „spete”.
    Faptul ca (in sfarsit) doamna Pelosi a inteles „tragicul” existential al acestei „formatiuni”, as puncta mai mult pe „comicul” ei, este o „miscare constructiva” care induce (sau trebuie) „reactii asemeni” si dinspre tabara republicana.
    Pana la urma „suntem frati” si haideti sa ingropam „securea” (texte) dar care iata, exprima „textual” sau reprima „simbolic” nevoia permanenta de concurenta politica (si nu numai) in aceasta constructie seculara care este „democratia”.
    „Nationalist” prin nastere si „liber – schimbist” prin „apucaturi”, intreb si eu precum „Nenea Iancu”, eu cu cine votez?
    Votez cu democratii care au amplasat (fara „consultari”) la Deveselu un „scut” (lipsit de legatura implicita cu apararea) care incalca tratatul INF (1987) prin Aegis Ashore si „lansarile verticale” ?
    Sau votez cu republicanii care in relatia lor superioara cu Rusia vor cresterea contributiilor la bugetul „comun” al apararii (inclusiv pentru „ciosvarta de orgoliu” numita NATO) la 4 la suta din PIB-urile membre. Aici trebuie sa fac o paranteza cu aliniat.
    Interesele militare ale SUA si ale UE nu mai „rezoneaza” (peste sapte decenii de pace, nici nu mai stiu „bietele” ce inseamna sa ai un „dusman” real) iar ultimele „manifestari” politice ne induc (ca in orice alianta) nevoia ciclica si temporala de „reasezare” a relatiilor militare, „inchistate” deja si care nu mai reprezinta „interesele” comune si „relationarile” noi aduse „la pachet” cu extinderea UE sau NATO. Astazi chiar SUA se afla in „default” si o stie. Va putea presedintele Trump sa inteleaga ca nivelul „contributiilor pentru aparare” va trebui sa tina cont de un algoritm care sa raspunda cererii legate nivelul de aparare a suprafetelor nationale si a lungimii granitelor, a obiectivelor „valoroase” ce trebuie aparate in acest „interior”, impreuna cu populatia „aferenta” sau se va referi in continuare (frust si inficient) doar la PIB-uri ?
    Prefer sa nu votez, am mai facut-o dupa ce au ajuns „ai mei” la putere.
    Insa referitor la presedintele Trump, cred ca va castiga al doilea mandat sau va fi razboi nuclear si daca nu, cred ca va fi razboi scurt, mediu, lung pornit de Rusia, care nu mai suporta „teatrul absurd” democrat si „exceptionalitaea” lui.
    Oricum „prestatia” presedintelui Trump a fost una eroic / perdant / sufletesc / manelistica, unica in istoria „studiourilor” sau „redactiilor” care nu au inteles nici pana astazi ca „comunicarea” nu trebuie sa aiba doar X si Y ca directii in plan pentru „urechi” vii ci si Z, adica „adancime” pentru „sufletele”, traitoare, „duse” sau viitoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

8 + 6 =