Caută
Close this search box.

Crizele se rezolvă cu păreri

Printre noi, toți cei care, la vreme de criză, am stat de zor în izolare,
devenind adevărați experți în domeniu, se remarcă și aceia iritați de
personajele care tot apar pe micul ecran, mărturisind că au făcut câte ceva.

Au cărat niște paturi, au dezinfectat niște străzi, au dus niște alimente cui
avea nevoie. „Hm, zice iritatul, ăștia nu fac bine deloc ce fac”. Omul e
îndreptățit s-o spună. Aflăm că şi el a mutat un taburet, a mâzgălit o linie pe
perete, și-a cusut un petec la nădragi.

Am avut mereu o slăbiciune pentru cei care fac ceva, orice, de care eu nu
sunt în stare. A spune „asta eu nu puteam să fac” este, cred, mai onest decât
a spune „ăștia n-au făcut bine ce-au făcut”. Măcar pentru motivul că una
dintre neplăcerile majore ale lui „ăștia n-au făcut bine”, este apariţia unor
indivizi care n-au altceva mai bun de făcut decât să replice: „Dar cum
trebuia făcut?”. Sunt cârcotași, e greu să le faci faţă.

E libertate, frate, e democrație. Ai tot dreptul de a-i reproşa lui Picasso că a
pictat greșit „Guernica”, pe care tu ai fi pictat-o cu totul altfel. Ei bine, niște
obraznici, că altfel nu poți să le spui, sunt în stare să te întrebe de ce n-ai
pictat-o. Dacă asculţi cam plictisit nişte Ceaikovski, Ravel, ceva acolo,
descoperind note pe care tu le-ai fi putut înşira mult mai bine, vine un
nesimțit din ăştia şi te-ntreabă de ce nu le-ai înşirat.

Cam la fel stă treaba și în domeniul comunicării. Istoria e plină de oameni
competenți însă nu prea buni de gură. S-or fi priceput ei la ale lor, dar nu
erau grozavi când vorbeau. Noi însă îi acordăm atenţia meritată omului
care nu se încumetă deloc să iasă în față, să-și asume niște cuvinte în
public, dar „putea să zică”. Acela care, în momentele critice, rosteşte
apăsat, cu calm electrizant (din fotoliul său de-acasă): „puteam să zic eu
vreo două…” Ca potenţial, el se situează mult deasupra celor de mai sus.

Căci mulţimea discursurilor competente rostite de la crearea lumii e nimic
pe lângă universul celor nerostite.

Presat de timp și de situație, vorbitorul nu alege întotdeauna, în timpul unei
crize, cea mai bună variantă. Citeste texul mai departe AICI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri