Domnul Trandafir se pregăteşte să intre la ore. Clopoţelul sună la opt dimineaţa. Ceasul deşteptător la trei noaptea. Cu ochii mai mici decât notele unui corigent, într-un întuneric romantic, Domnul Trandafir nimereşte bucătărioara din a treia încercare. Bucătărioara e în aceeaşi cameră cu sufrageria, baia, dormitorul şi biblioteca.

Domnul Trandafir îşi prepară, ca prof de chimie şi mate, câteva sandvişuri pe care le va consuma în colaborare cu Georgescu şi Dumitrescu, cei mai buni elevi ai săi. Ştie exact câtă untură trebuie să pună între cele două felii de pâine a câte 5,4 milimetri grosime (V egal aria bazei ori generatoarea) şi prinde între buricele degetelor 0,6 grame de sare grunjoasă.

Imediat ce-a împachetat bunătăţile în Monitorul Oficial, domnul Trandafir scoate, dintr-un ungher al dormibucătăsufragebăii, cutiuţa cu pastile roşii, albastre, şi galbene. Nu sunt hapuri obişnuite, de cap sau lingurică. Sunt sporurile salariale pe care guvernul i le-a dat pentru inconvenientele profesiunii dumnealui.

E patru dimineaţa. Domnul Trandafir porneşte spre şcoală. Trebuie doar să aştepte o oră maşina pentru navetişti, care, cu maximă punctualitate, NU vine în nicio dimineaţă. În staţie, cu orătăniile, domnul Trandafir deschide cutiuţa şi înghite primul spor, cel albastru, sporul pentru navetişti.

Apoi se pune pe mers. N-are de urcat decât Dealul Haiducului (localnicii îi spun Dealul Profului), de trecut înot râul, cu o anvelopă de tractor (cadou de la inspectorat), şi după ce-o taie peste câmp, admirând recolta de Traista Ciobanului (Capsella bursa-pastoris), mai are numai cinci kilometri până la catedră. La fiecare formă de relief, Domnul Trandafir deschide cutiuţa şi mai înghite un spor colorat de la guvern.

Când ajunge în clasă, e mai înalt cu patruzeci de centimetri, căci pământul patriei i s-a lipit de tălpi, dându-i un sentiment înălţător. Primii elevi îşi vor face apariţia peste o jumătate de oră, pentru că ei nu vin de la cincisprezece kilometri, ca domnul Trandafir, ci de la douăzeci, şi se vor culca prin bănci. În aşteptarea lor, domnul Trandafir deschide cutiuţa şi scoate ultimul spor primit de la guvern. Pastila roşie: sporul de izolare. Copiilor, pentru că sunt totuşi copii, guvernul le-a pregătit nişte supozitoare.

4.004 Vizualizări

4 COMENTARII

  1. m-as amuza daca nu ar fi adevarat … parafrazand o zicala din facultate : ” dormi romane , dormi in pace/tara idiot te face”. Coane , felicitari maxime !

  2. Oricit ar fi de trist si de adevarat , TREBUIE sa credem ca va fi mai bine , trebuie sa luptam pentru mai binele copiilor nostri si sa biruim. Nihil sine deo si cu noi este Dumnezeu , deci a noastra este izbinda !

  3. Oricit ar fi de trist si de adevarat , TREBUIE sa credem ca va fi mai bine , trebuie sa luptam pentru mai binele copiilor nostri si sa biruim. Nihil sine deo si cu noi este Dumnezeu , deci a noastra este izbinda !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 + 3 =