Toader Toader face, Universitatea trage. Complex Sportiv sau hală industrială? „Este o imagine de secolul al XIX-lea“ – sunt concluziile presei ieşene şi are pe ce se baza.
Aceasta a fost reacţia preşedintelui filialei Iaşi a Ordinului Arhitecţilor din România, la vederea proiectului câştigător. El a atras atenţia dinainte că premiul, condiţiile şi juriul propus – rectorul şi prorectorii – nu vor putea da naştere la ceva adecvat.
„Este ceva de zonă industrială“, a completat arh. Mihai Drişcu. Universitatea „Al.I. Cuza“ (UAIC) a desemnat câştigătorul pentru proiectarea complexului sportiv de pe terenul de aproape 9.000 mp, de pe strada Sărărie.
Conform reprezentanţilor instituţiei, juriul concursului, format din rector şi prorectori, au hotărât dintre cele două oferte depuse cea promovată de firma Arhivolta Studio de Arhitectură, din Iaşi.
„Membrii juriului au apreciat în mod deosebit interpretarea în cheie contemporană a unei arhitecturi clasice. Premiul câştigat de firma Arhivolta constă în suma de 10.000 de lei.
La concursul naţional de idei de arhitectură pentru proiectarea complexului sportiv al UAIC au fost înscrise două soluţii“, au transmis reprezentanţii universităţii.
Reamintim că Ordinul Arhitecţilor, filiala Iaşi, a tras un semnal de alarmă cu privire la organizarea acestui concurs. Preşedintele filialei din Iaşi a ordinului, arhitectul Mihai Drişcu, a explicat că se oferă o sumă foarte mică la nivel de premiu – 10.000 de lei, în contextul în care se solicită o muncă demnă de un studiu de fezabilitate, pentru un obiectiv deosebit de complex.
Contactat după publicarea rezultatelor concursului, arhitectul Mihai Drişcu a spus că este un rezultat de aşteptat, fiindcă „prima consecinţă a unui concurs care nu este organizat după rigorile necesare este să nu ai din ce alege. La un concurs de o astfel de anvergură şi zece propuneri sunt puţine, şi 15 sunt puţine.
La concursurile de o anvergură apropiată cu acesta ar trebui să fie cam 30, la cele internaţionale, de profil, sunt sute. Aici sunt sigur că membrii juriului au avut o sarcină foarte uşoară. Fără să ştii să ceri, asta primeşti“, a explicat arhitectul.
Dincolo de faptul că, conform acestuia, proiectul nu respectă nici pe departe solicitările din tema de proiectare, Mihai Drişcu spune că sunt şi câteva probleme clare cu acesta.
Prima dintre ele este că designul nu se potriveşte cu locul unde este amplasat, fiind mai degrabă adecvat, arhitectural vorbind, unui cartier industrial.
„În Copou sunt case, e spaţiu verde, este o zonă foarte complicată. Din planşe se vede o imagine de secolul XIX, mai potrivită în zona industrială, cum este spre exemplu la Tehnopolis.
Este păcat că ocupă foarte multe teren – aproape tot terenul, este enorm. Deşi proiectul e schematic – nici nu putea fi altfel, acele terenuri de sport şi spaţii verzi trebuiau să fie mai mult de jumătate din suprafaţa construită.
Dar aici practic se vede doar o sală de sport şi un bazin de înot, care ocupă tot terenul. Erau «n» soluţii de a folosi terenul, dar era altă muncă, necesita un studiu mult mai elaborat“, a explicat Mihai Drişcu.
Conform universităţii, terenul pe care urmează să fie construit complexul sportiv al UAIC are o suprafaţă de 8.888 de metri pătraţi.
Complexul va avea o suprafaţă construită de 70% din suprafaţa totală a terenului, va avea o înălţime maximă de 21 de metri (S^D^P^E) şi va fi compus din bazin de înot, la dimensiuni olimpice, sală de sport multifuncţională, sală de forţă şi parcare.
„Bazinul de înot va putea fi utilizat atât pentru înot competiţional, cât şi pentru înot de agrement. De asemenea, la exterior vor fi amenajate o pistă de alergare, spaţii verzi şi căi de acces“, au transmis cei de la UAIC.
