Judecătorul Cristi Danileț a dar anunţul-şoc: CJUE a decis că „dreptul UE e deasupra deciziilor CCR” și că judecătorii nu pot fi pedepsiți dacă nu pun în aplicare deciziile CCR, în cazul în care acestea contravin dreptului UE.
„De azi, judecătorii sunt independenți și față de CCR. Iar dreptul UE e deasupra deciziilor CCR. Tocmai a decis asta CJUE”, a precizat Danileț.
Curtea de Justiție a UE a emis un comunicat de presă, în care anunță că „supremația dreptului Uniunii impune ca judecătorii naționali să aibă puterea să lase neaplicată o decizie a unei curți constituționale, care este contrară acestui drept, în special fără a fi expuși riscului de a le fi angajată răspunderea disciplinară”.
CJUE a subliniat și „caracterul obligatoriu al MCV”.
Decizia CJUE vine după ce ICCJ și Tribunalul Bihor au sesizat-o, ca urmare a deciziei CCR, prin care au fost anulate condamnări ale unor politicieni, pentru infracțiuni de evaziune fiscală, privind TVA-ul, precum și de corupție și de trafic de influență, în special în legătură cu gestionarea unor fonduri europene, din cauză că nu au fost judecate de un complet specializat în materie de corupție sau din cauză că judecătorii completului de judecată nu au fost desemnați prin tragere la sorți.
„Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudente a Curțîi Constituționale care conduce la anularea hotărârilor pronunțate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc
sistemic de impunitate a faptelor, care constituie infracțiuni grave de fraudă, care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție”, subliniază CJUE.
În continuare, CJUE a desființat pur și simplu deciziile CCR.
„Aplicarea jurisprudenței Curții Constituționale în discuție are drept consecință că respectivele cauze de fraudă și de corupție trebuie să fie rejudecate, dacă este cazul, de mai multe ori, în prima instanță și/sau în apel.
Având în vedere complexitatea și durata sa, o astfel de rejudecare are în mod inevitabil ca efect prelungirea duratei procedurilor penale aferente.
Or, pe lângă faptul că România s-a angajat să reducă durata procedurii pentru cauzele de corupție, Curtea amintește că, ținând seama de obligațiile specifice care îi incumbă României, în temeiul Deciziei 2006/928, reglementarea și practica naționale în această materie nu pot avea drept consecință prelungirea duratei anchetelor privind infracțiunile de corupție sau slăbirea în orice alt mod a luptei împotriva coruptiei11.
Pe de altă parte, țînând seama de normele naționale de prescripție, rejudecarea cauzelor în discuție ar putea conduce la prescrierea infracțiunilor și ar putea împiedică sancționarea, în mod efectiv și disuasiv, a persoanelor care ocupă cele mai importante poziții în statul român și care au fost condamnate pentru săvârșirea în exercitarea funcțiilor lor a unor fapte de fraudă gravă și/sau de corupție gravă.
Prin urmare, riscul de impunitate ar deveni sistemic pentru această categorie de persoane și ar repune în discuție obiectivul combaterii corupției la nivel înalt„, subliniază CJUE.
CJUE arată apoi că judecătorii care nu se supun deciziilor CCR nu pot fi pedepsiți.
„Dreptul Uniunii nu se opune că deciziile Curțîi Constituționale să fie obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția că independența acestei curți, în special față de puterile legislativă și executivă, să fie garantată.
În schimb, acest drept se opune că răspunderea disciplinară a judecătorilor naționali să fie angajată prin orice nerespectare a unor asemenea decizii”, subliniază CJUE.
