Spionajul militar este o ocupație ultrasecretă. Publicul contemporan află puțin, iar generațiile următoare au rareori ocazia să găsească materiale în arhive, deoarece mare parte din ele sunt distruse.
În astfel de condiții, puține au putut fi dezvăluite despre subiect, totuși Dvornik a analizat mijloacele vizibile ale serviciilor informații, în special serviciile poștale și de comunicații, pentru care există măcar dovezi fragmentare din multe civilizații.
Serviciile de informații eficiente, rapide și fiabile au fost esențiale pentru dezvoltarea și prosperitatea tuturor imperiilor din istoria omenirii. Tactici și metode diverse au fost utilizate încă de civilizațiile antice din Orientul Apropiat și au condus la construirea a mii de kilometri de rețele de drumuri cu posturi fortificate și sisteme de poștă dotate cu catâri, ștafete călări și poștalioane.
Cartea este o descriere competentă a dovezilor despre metodele utilizate pentru colectarea și transmiterea informațiilor în Orientul Apropiat, imperiile roman, bizantin, arab și mongol, ca și în cnezatul moscovit. Trebuie specificat că, pentru Dvornik, „informațiile” includ toate știrile, nu doar cele de natură militară și politică ce afectează direct statul și planurile sale de acțiune în diplomație și în războaiele cu alte state.
Importanţa Intelligence-lui a fost şi este, în general, recunoscută de toţi oamenii de stat, deşi nu în măsura în care ar trebui. Progresul ştiinţei, tehnicii şi al comunicaţiilor a dus la creşterea eficienţei acestor servicii, contribuind la sporirea importanţei lor pentru securitatea statelor şi a regimurilor politice.
Datorită faptului că, numai în ultimul secol, unele acţiuni din Intelligence-ul modern au fost popularizate, s-ar putea crede că activitatea de culegere şi transmitere de informaţii aparţine epocii moderne, dar, aşa după cum se va vedea în continuare, germenii Intelligence-lui (structurilor de informaţii de informaţii au apărut şi au acţionat chiar şi în cea mai veche organizare umană, organizare care s-ar putea asemăna cu ceea ce se numeşte astăzi „stat”.
Ideea scrierii unei istorii a serviciilor de informaţii datează din anul 1948 şi aparţine gen. William J. Donovan, fost director al Biroului de Servicii Strategice (O.S.S.) al S.U.A., în timpul celui de-al doilea Război Mondial. El dorea ca, prin această lucrare, să prezinte imensa importanţă pe care o au serviciile de informaţii pentru apărarea unei naţiuni. Odată încolţită ideea, generalul Donovan a pornit la punerea ei în practică, identificând oameni de ştiinţă care să fie dispuşi să realizeze acest proiect.
Printre cei contactaţi s-a aflat şi Francis Dvornik, profesor de filozofie la Universitatea Harvard, care, printre alte studii, s-a preocupat şi de filosofia politică în vechile state din Orientul Mijlociu, Roma antică şi Imperiul Bizantin. Dar prin decesul gen. Donovan, în 1959, a fost abandonat şi proiectul scrierii acestei istorii.
Lucrând la pregătirea unor studii şi documente asupra filosofiei politice antice şi moderne, F. Dvornik a studiat un vast material bibliografic, ajungând la aceeaşi concluzie ca şi generalul Donovan, şi anume că, multe regimuri şi imperii au putut să supravieţuiască numai datorită unei bune organizări a serviciilor de informaţii. Această convingere l-a făcut să adune într-un singur volum toate materialele care se refereau la modul cum se culegeau şi transmiteau informaţiile şi să-l publice, în 1974, sub titlul „Originile Serviciilor de Informaţii”, încercând astfel să trateze un subiect neglijat, în general, de istorici, dar care, în concepţia sa, ar ajuta la o înţelegere mai bună a numeroase evenimente istorice. (vezi Francis Dvornik, Origins of Intelligence Services.The Ancient Near East, Persia, Greece, Rome, Byzantium, the Arab Muslim Empires, the Mongol Empire, China, Muscovy, ,Rutgers University Press, New Brunswick, New Jersey 1974, http://macedonia.kroraina.com/en/fdois/index.htm.)
Pentru a cuprinde un spaţiu cât mai mare, atât geografic, cât şi temporal. Francis Dvornik şi-a structurat lucrarea în 6 capitole, fiecare dintre le ocupându-se de câte o zonă geografică distinctă.
Astfel:Primul capitol se referă la Serviciile de Informaţii în Orientul Apropiat antic, cuprinzând Egiptul, Mesopotamia, Persia, precum şi statele greceşti. (Introduction — Egypt and the Hittites — Babylonia and Assyria — Persian Intelligence and Royal Post Service — Greeks, Hellenistic States, Ptolemaic Egypt, pp. 3-49).
Al doilea capitol este dedicat Serviciile de informaţii în Imperiul Roman, pe care îl împarte în trei perioade: republicană (Lack of Interest in Intelligence in Early Rome and Reasons for Roman Expansion — Intelligence Service of the Carthaginians, Rivals of the Romans — Hannibal’s Mastery of Intelligence — Scipio the Younger Learns from Hannibal — T. Sempronius Gracchus and the Macedonian Relay Service — Cato the Elder Values the Importance of Rapid Information — Slowness of Republican Information System — Messengers and Their Status , pp.49)., urmează perioada războaielor civile (Period of Civil Wars- Roman Traders and Financial Agents in Newly Conquered Lands — Mithridates of Pontus. His Intelligence in Asia, Rome, and Spain — Cicero’s Information on Intelligence in Asia — The Pirates and Insecurity of Sea Travel — Caesar’s Understanding of Military, Political, Geographical, and Economic Intelligence — Caesar’s Information on Gallic Intelligence Service — Caesar Establishes Information Service by Relays of Horsemen — His Tragic Death, pp74-88.), şi în final cea imperială. (Imperial Period- Rise of Octavian-Augustus and Personal Experience in Importance of Intelligence — Founding of the State Post (cursus publicus) — Oriental Influences on Its Organization — Organization of the State Post — The mansiones and Changing-Stations— Transformation of the frumentarii from Grain Dealers to Intelligence Agents — The speculatores and the frumentarii as Intelligence Agents of the Emperors — The frumentarii as Policemen and Agents in Persecution of Christians — The frumentarii, a Roman “Gestapo”? — Their Suppression by Diocletian — Roman Intelligence from Abroad — Roman and Greek Geographical and thnographical Intelligence — Pliny the Elder and Tacitus — The Information Service on the limes – pp. 88-121).
Urmează al III –lea capitol intitulat Serviciile de informaţii în Imperiul Bizantin, unde se ocupă de serviciile secrete şi de poliţie; serviciile de informaţii din ţinuturile de frontieră şi din teritoriile inamice, serviciile de informaţii militare şi diplomatice. (Byzantine Intelligence Service, pp. 121-188). Foarte important Cap. IV-lea referitor la Serviciile de Informaţii în Imperiul Arab musulman, care acoperă perioada patriarhală şi Imperiul Omeiazilor, Imperiul islamic al Abbazinilor, Imperiul Mameluk, precum şi o privire asupra activităţii desfăşurată de serviciile secrete arabe în Imperiul Bizantin.
Ultimele două capitole sunt cele dedicate Serviciile de informaţii în Imperiul Mongol, în care prezintă serviciile de informaţii mongole în timpul lui Gingis Han şi al succesorilor săi. (vezi Cap.IV.IV: Intelligence in the Arab Muslim Empires, pp.188-262.)și Capitolul al VI. Serviciile de Informaţii din Statul Moscovit (Rus), care acoperă o perioadă de circa 300 de ani, de la cucerirea Rusiei de către mongoli (sec. XIII) până la vremea ţarului Ivan al IV- lea (sec. XVI). (VI: Intelligence in the Muscovite State, pp.300-317).
Considerând subiectul ca fiind de un larg interes prin ineditul său, vom putea prezenta în serial cele mai importante aspecte din fiecare capitol, încercând să facem o prezentare cât mai detaliată a originilor serviciilor de informaţii.
Vom putea parcurge aspectele mai importante din fiecare din capitole daca exista curiozitate și ineresul pentru a citi această carte și a cunoaste noi aspecte despre istoria Intelligencelui.
Surse
