Maia Sandu și Natalia Gavriliță, supranumite de către Occident ”fetele bune de la Chișinău”, sunt rude, legate și prin alte relații de cumetrie, lucrează împreună demult, și au acaparat puterea din Moldova ”dansând” o perioadă împreună, parcă pe refrenul Lidiei Buble, ce zice: ”Simțim la fel / Gândim la fel / Iubim la fel / Și nimeni n-are cum să ne doboare!”. Ei bine, cuplul de succes (doar) în plan ”artistic”, a fost doborât de realitatea dură a stării economiei din Moldova, ajunsă într-un moment de mare impas, inclusiv din pricina lipsei de pricepere diplomatico-administrativă a Nataliei Gavriliță, coordonată de Maia Sandu.
”Poezia” recitată ieri de către Gavriliță în fața camerelor de televiziune, ce era gata-gata să se transforme în bocet, a sugerat tuturor că Moldova a ajuns la fundul sacului, iar grabnica nominalizare a unuia Dorin Recean ca viitor prim-ministru, indică faptul că s-a ajuns de fapt la o numărătoare inversă, până la declararea abandonului.
Moldova nu are flotabilitate macroeconomică de mulți ani, țara s-a descurcat cu greu după dispariția URSS, și doar beneficiind de prețurile scăzute la gaz și energie electrică, acordate prin bunăvoința și în baza interesele Moscovei. Ultimul an de conflict ucrainean și poziționarea pro-occidentală a puterii de la Chișinău a agravat starea economiei, gazul rusesc fiind cumpărat acum la preț mult mai mare, energia electrică dozată prin butoanele ce se află în Transnistria, suplimentele acordate de către România (prin vânzarea fictivă ”pe caiet”) fiind binevenite, dar total neîndestulătoare. Din Occident Maia Sandu a căpătat doar promisiuni și, deși a fost primită de către toți liderii semnificativi, nici un stat mare nu i-a mai acordat vreun ajutor substanțial și de durată, ce să ofere măcar perspectiva ieșirii din marasmul actual. Aderarea la UE este un obiectiv nerealizabil pe termen scurt pentru Moldova, fezabil doar în ipotetica unire cu România, unire pe care însă administrația americană o refuză deocamdată, dacă aceasta nu e realizată după un plan de tip sorosist. Cert e că administrația Sandu-Gavriliță n-a reușit nimic din ce și-a propus, iar armata de ong-iști cu care a fost populată guvernarea, a fost pradă ușoară pentru rețelele de corupție
experimentate ce au exponenți la nivelurile secundare ale puterii de la Chișinău. Pe scurt, ceata de ageamii/aventurieri condusă de către Maia Sandu, a ajuns la fundul sacului, și fără nici o soluție de salvare pe termen scurt. Lupta anticorupție haotică și partizană, dublată de eliminarea libertății de expresie, nefiind dublate prin soluții economice sau măcar ajutoare financiare garantate, au sfârșit prin a isteriza populația Moldovei, ce n-a fost niciodată atât de secătuită de resursele necesare traiului de zi cu zi.
L-am rugat ieri pe un prieten de la Chișinău, observator lucid și corect al politicii de-acolo, să-mi expună ce crede el că s-a întâmplat în ultima perioadă, ce-a determinat demiterea Nataliei Gavriliță. Rezumatul a ceea ce mi-a spus e următorul:
”Cineva trebuie să deconteze incapacitatea PAS de a guverna și asta nu poate fi Maia Sandu. Viața a devenit extrem de grea în republică, contrastul între perioada precedentă și actuală este prea mare, iar puterea este prea slabă să poată justifica cumva această situație. Maia Sandu a primit partidul PAS din mâna occidentalilor, care l-au lipit din tot felul de ong-iști plătiți, foarte diverși ca și formare, viziuni și scopuri. Nu a ieșit echipă din ei, sunt și azi adunătură de ONG-uri care așteaptă să vine cineva să facă lucrul în locul lor. În echipa PAS practic nu sunt oameni cu practica administrativă, doar pocnitori de pet-uri de asfalt, din cauza asta guvernarea s-a prăbușit.
Corupția în eșaloanele 2-3-4 a crescut înzecit, pentru că conducătorii instituțiilor impuși de PAS sunt varză, șacalii de la etajele de mai jos ale puterii au devenit lei, marii profitori de prostia conducerii. Oricine ar fi fost PM, cu așa echipă pica.
Nu cred că între Sandu și Gavriliță a fost război. A fost o supărare în creștere din partea Maiei Sandu, care cerea rezultate din partea unei echipe de „calici politic și administrativ”, căreia Sandu le-a oferit toate pârghiile puterii, dar echipa nu a putut livra rezultate.
În plus, cei care au pus mâna pe schemele de corupție, mă refer la ministrul Spînu Andrei, copilul spiritual a lui Filat și fost lider al tineretul în partidul lui Filat, au jucat bine acesta contradicție între ele, alimentând orgoliul lui Gavriliță.
Să nu uiți că Maia Sandu a devenit PM și în 5 luni a demisionat. Chipurile pentru că nu putea să-și pună Procurorul General pe gustul ei, în realitate pentru că inclusiv ea a eșuat la guvern.
Predecesorul ei, Pavel Filip, ieșea în ședințe de guvern cu 35-40 de chestiuni săptămânal pe ordinea de zi, iar Maia Sandu o dată la două săptămâni făcea şedinţe de guvern şi ieşea cu 5-7 chestiuni pe ordinea de zi. Ea intrase în mare panică în perioada aceea, pentru că vedea că se prăbuşeşte totul în mâinile ei.Practic a fugit de la guvernare, lăsându-l pe Dodon singur, pe care l-a bătut apoi ideologic din stradă.
Fsptul că la şedinţa Consiliului European a participat Natalia Gavriliţă, şi nu Maia Sandu, este un gest prietenesc din partea lui Sandu. PM a fost lăsată să se scalde în razele calde ale marelui lider global Maia Sandu (vorba de la Davos a lui Soros Jr.). Cred că Maia Sandu, cu Ursula von der Leyen, i-au rezolvat deja Nataliei un post administrativ prestigios şi bine plătit la Bruxelles. Altfel nu pot explica pompa, la superlativ, cu care a fost primită Gavriliţă la Bruxelles, mai ales pe fundalul mizeriei de acasă. Restul sunt vorbe de clacă, inutile şi enervante pentru rezolvarea dezastrului pe care-l trăim aici, la Chişinău.”
Concis, clar şi corect, cu atât mai dureros pentru fraţii noştri din Moldova, dar şi ruşinos pentru liderii români ce se tot laudă că sunt preocupaţi de situaţia de la Chişinău!
