„Omul Zilei” de astăzi este neîndoielnic Eduard Hellvig. Știam de ceva vreme că Eduard Hellvig va pleca, ba chiar că și-a scris și demisia, dar n-am dorit să vorbesc public despre acest lucru. Secretele se păstrează bine la SRI, dar la Cotroceni mai puțin și oricum, aflând pe acea filieră despre această demisie, n-aveam niciun motiv să o comentez înainte, că n-aș fi obținut nimic și nici n-ar fi fost foarte interesant pentru cei care mă urmăresc. Decorația de la Cotroceni, al cărei anunț oficial a fost publicat la câteva minute după statement-ul demisiei lui Hellvig, spune, însă, multe despre felul în care s-a negociat această demisie, pentru că neîndoielnic a fost vorba despre o negociere, iar pentru cunoscători spune chiar și mai multe. Demisia lui Eduard Hellvig în sine nu este o noutate pentru cei care ascultă Golf FM. La Clubul de Gândire GOLD încă din 2022 și cu Bogdan Comaroni, dar mai ales cu Ciprian Purice, am discutat acest scenariu al demisiei lui Hellvig în 2023 și a unei potențiale reveniri în politică în viitorul apropiat. Se va tot discuta despre această demisie, consecințe, scenarii. Am văzut cum, în ora asta care a trecut de la demisie, e un concurs între „deștepți” și slugi, adică unii îl pupă în fund de zor pe Eduard Hellvig, alții îl înjură doar acum, „curajoșii”, pe Eduard Hellvig.
Haideți să discutăm noi ce a fost SRI, ce este, apropo de evenimentul în desfășurare, și ce va fi cu SRI, dar și cu Eduard Hellvig.
Ce-a fost SRI-ul până la venirea lui Eduard Hellvig? Poate nu vă mai amintiți, dar vă spun eu, era un loc în care directorul civil al SRI, respectiv George Maior, era de găsit treaz până pe la orele 10:30-11:00, iar apoi, prin grija unor prieteni sau a lui Florian Coldea, începând consumul exagerat de whisky, unitatea era condusă de către prim-adjunctul Coldea, iar dacă de la prânz și Băse’ făcea ceva asemănător, care era președintele României, atunci și România era condusă de același prim-adjunct care nu avea această patimă a băuturii, el era împătimit de exercitarea puterii pentru condamnarea oamenilor din afacerile românești, din fotbalul românesc, din presa românească. Deci SRI-ul era condus mai mult de către Florian Coldea, care a făcut în acest fel mult rău României, de unde și pata mare asupra SRI-ului.
S-ar putea spune că Florian Coldea a fost „de partea bună” atunci când l-a sprijinit în 2014 pe Klaus Iohannis, în mod evident să ajungă la președinția României. Am văzut că a fost oricum de partea proastă, mandatul lui Iohannis fiind execrabil, dar asta nu înseamnă că Iohannis nu ar avea datorii la Coldea. Însă, Iohannis, în sinea lui, spune că „dom’le, oricum n-avea altă soluție decât să mă susțină împotriva lui Ponta”, care a declarat oricui apropiat care îl asculta că l-ar fi arestat pe Coldea dacă ar fi ajuns președinte în 2014. Ăsta este motivul pentru care Iohannis nu consideră că are datorii la Coldea.
Ce este SRI astăzi, după acești opt ani ai lui Eduard Hellvig? Fără să fiu subiectiv, mă rog, fiind prieteni vechi, nu cu SRI-ul, dar și cu SRI-ul într-un fel, mă rog, prin șefii lui, dar cu Eduard Hellvig în mod special pot să spun, și nu cred că pot să fiu combătut, că de la SRI-ul lui Băsescu, Maior și mai ales Coldea am ajuns să avem astăzi un SRI care s-a normalizat și s-a sofisticat. Au dispărut arestările după bunul plac al șefilor, cele de la 5:00 dimineața, au dispărut presiunile la adresa presei și a politicienilor în felul samavolnic în care se făceau atunci, a dispărut o mare zonă de stres, mai ales pentru oamenii normali sau care nu sunt certați cu legea.
În timpul mandatului lui Hellvig am avut, într-adevăr, și marea satisfacție să scăpăm de Coldea de la vârful SRI, n-am scăpat de Coldea din vârful jocurilor din România, după cum bine știți. Cel care i-a luat locul, prim-adjunctul Răzvan Ionescu, un tip din altă generație, are 47 de ani, un om echilibrat, cerebral, tot fizician, ca și mine, am vrut să zic ca și Iohannis, dar din câte știu eu nu seamănă, în dezavantajul lui Iohannis, s-au schimbat la SRI și persoanele, și generațiile la nivelul adjuncților, în afara celebrului Ciocârlan, care a rămas acolo cu sarcini operative foarte interesante în spațiul public din România, dar n-am auzit de excese nici în cazul prim-adjunctului, nici în cazul adjuncților în timpul acestor opt ani ai lui Eduard Hellvig, ceea ce e o notă bună pentru el. Nu știu de intervențiile permise de lege, dacă le-au făcut, nu le-am sesizat și dacă nu le-am sesizat eu înseamnă că au fost foarte discrete sau nu le-au influențat în rău viețile de civili, lucruri care poate să fie suficient în condițiile de astăzi.
Legat de relația dintre Iohannis și Hellvig, apropo de ce este astăzi SRI-ul, erau zvonuri clare legate de disfuncționalități în această relație interpersonală dintre cei doi; nu le-aș putea confirma cu elemente concrete, dar toate lucrurile pe care le-am aflat în această direcție m-au făcut să cred că ele erau adevărate, erau și ușor vizibile dacă cunoști personajele, și îl cunosc foarte bine pe Eduard Hellvig, bine spre foarte bine pe Klaus Iohannis. Cumva aceste disfuncționalități le și înțeleg, e greu să lucrezi cu unul ca și Klaus Iohannis. În același timp asta este și mare a problemă a maurului Hellvig acum, la final de mandat, faptul că și-a făcut datoria prea bine față de unul ca și Klaus Iohannis, l-a scăpat, prin mijloace specifice, din toate belele, i-a organizat bine câștigarea unui al doilea mandat, lucru care intră în fișa nescrisă a postului de director al SRI. Însă, aceste lucruri sunt în defavoarea viitoarei persoane publice Eduard Hellvig, pentru că Iohannis a fost, este și va rămâne și cea mai detestată persoană politică din actualitatea românească.
Ce va fi cu SRI-ul în urma demisiei? Cel mai simplu și normal ar fi ca prim-adjunctul Răzvan Ionescu să continue ca director interimar și după CSAT-ul de joi, deci peste 3 zile, să continue până în 2024 la final, urmând ca următorul președinte al României să propună noii majorități un alt director al SRI. În celălalt scenariu, în care Iohannis, pe modelul în care și-a impus oamenii la Parchetul general, la DIICOT și la DNA, va dori să forțeze impunerea unui director civil pe care să-l controleze doar el; am dat exemplul prost al lui Iulian Dumitrescu, prim-vicepreședintele PNL, dar de ce nu, posibil. În acest scenariu, Iohannis are nevoie și de Parlament, deci are nevoie de Ciolacu, deci are nevoie chiar și de Eduard Hellvig, care este cel care a asigurat rotativa fără probleme, deci instalarea în funcția de prim-ministru a lui Marcel Ciolacu, așa cum scrie la carte și așa cum este democratic.
Legat de Eduard Hellvig se vor face multe speculații, de la cele validate de vocea lui Ciprian Purice aici, la Gold FM, de șef al PNL sau de viitor candidat la prezidențiale, lucruri pe care Purice le-a spus în urmă cu aproape nouă luni aici, la Gold FM, alții văd că le repetă astăzi, e foarte bine, dar ar putea să și citeze; pot să fie multe alte posibilități de cariere, inclusiv de tip carieră internațională, adică dacă despre Iohannis vorbim că ar putea avea carieră internațională, de ce nu, să vorbim și despre Hellvig, care are astăzi, la ora demisiei din funcția de șef al SRI, 49 de ani neîmpliniți, îi face în noiembrie, sper să dea un șpriț cu ocazia faptului că nu mai este directorul SRI și poate să dea și el un șpriț prietenilor, e sănătos, se pricepe la politică, ba e chiar pasionat din câte știu despre el și are această posibilitate de a reveni în politică după vreun an sabatic. Marea lui problemă va fi însă unde să revină, deoarece, în viziunea mea, politica românească va fi aproape de disoluție anul viitor pe vremea asta. Vom tot vorbi despre SRI, Eduard Hellvig, jocurile de putere. Ce e bine să știți, prieteni, este că în interiorul acestor mandate ale lui Iohannis începând de astăzi nimic nu va mai fi ca până acum, în acest an și jumătate din cei 10 pe care i-a avut în fruntea României fără folos acest om din Sibiu.
(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
