Regizorul Barry Jenkins  “a venit” , pe Skype, în această toamnă la Bucureşti şi a purtat un dialog live cu spectatorii şi criticii de specialitate, la Cinema Eforie. A fost în 15 septembrie, după vizionarea filmului Moonlight (In lumina Lunii), filmul care, la cea de-a 89-a Gală de decernare a premiilor, organizată la Los Angeles la Dolby Theatre, a primit Oscarul pentru cel mai bun film 2017. Suprema recunoaştere în lumea celei de-a şaptea arte.

Aşteptări mari şi emoţie pe măsură din partea ambelor “părţi” antrenate în dialog. „Desecretizarea”, fie ea şi parţială, a etapelor de realizare a filmului, s-a făcut cu dificultate deşi, la prima vedere, Barry Jenkis se arăta vorbăreţ şi dispus la ample confesiuni despre filmul lui care aduce în  atenţia spectatorilor o lume populată aproape în exclusivitate de afro-americani, o lume a ghetourilor, a drogaţilor care fumează la vedere, în prim-plan, o lume în care, personajul principal are serioase dificultăţi de integrare pe care nu reuşeşte să le depăşească nici  în copilărie,  nici la tinereţe şi  nici la maturitate. Scenariul ne plasează într-o poveste aparent atemporală deşi identificăm elemente din cultura americană a secolului XXl în care însă, albii nu au responsabilităţi, nu poartă nici o vină, pur şi simplu nu există…

Întrebarea care mi-a venit pe buze, instinctiv aproape, ţinând cont că Barry Jenkis, născut în 1979, face parte din generaţia copiilor mei, a fost :” V-a inspirat, cumva, curentul cinematografic apărut în Franţa anilor ’50, „ La Nouvelle Vague “, Noul Val?” pentru că există în filmul Moonlight multă sensibilitate  ascunsă sub imagini de o frumuseţe ireală aproape, care trimit spre rezolvările cinematografice folosite de cineaştii francezi din acea perioadă. Din răpunsul primit a reieşit limpede că, nici mai mult nici mai puţin, cineastul Jean Luc Godard (octogenar acum) care a realizat în 1960 “ A bout de soufflé” filmul-simbol al „Noului val”, i-a fost mentor lui Barry Jenkins.

Filmul lui Jean Luc Godard o „romanță metropolitană între un proaspăt criminal care fuge cu o fată, a cărui acțiune se petrece în peisajul urban al străzilor pariziene, este o narațiune inspirată din cultura pop, spusă într-un stil de-a dreptul revoluționar.” Şi Moonlight  este o romanţă … Iată cum Godard devine unul dintre regizorii a cărui influență se observă în producțiile celor mai diverși dintre regizorii contemporani: Rainer Werner Fassbinder, Pier Paolo Passolini, Quentin Tarantino şi lista se completează, acum, cu Barry Jenkins.

A fost  cea mai surprinzătoare afirmaţie venită din partea unui tânăr cineast american şi, parcă nu-mi venea să cred că aud, cu urechile mele, cuvinte de laudă despre toate filmele lui Godard, recunoaşterea deschisă  a preluării unui “model”  pentru povestea din scenariul lui, scris după piesa şi împreună cu, dramaturgul Tarell Alvin McCraney.

A mărturisit că a fost o peliculă care s-a născut greu, s-a luptat să abţină finaţarea, bugetul a fost strâns, da, e adevărat ce scrie pe generic, Brad Pitt a fost coproducător şi în această postură Barry cunoscut o altă faţă a lui Brad Pitt actorul…

După premieră şi premiile obţinute, la conferinţe de presă şi în interviuri a fost pus să explice … E bucuros că s-a înţeles discursul despre toleranţă, discret ascuns în planul doi, trei…dar, ţine să precizeze , nu a dorit să dea lecţii de viaţă nimănui.Şi nici sfaturi.

Cum a ajuns la Bucureşti, fie şi pe Skype? Invitat de organizatorii evenimentului American Independent Film Festival, Asociaţia Cinemascop condusă de regizorul Cristian Mungiu, care a fost şi moderator  al dialogului şi care şi-a a propus şi a şi reuşit pentru această primă ediţie, un program inedit care a făcut posibilă apropierea cineaştilor de peste Ocean de publicul românesc, într-o manieră mai puţin obişnuită în România, prin sesiunile (Q & A, generally meaning „questions and answers „întrebări şi răspunsuri)

Câștigător în 2017 al celor mai importante premii oferite de Academia Americană de Film, Barry Jenkins, născut și crescut în Miami, Florida  absolvent al Universității de Stat din Florida, Jenkins, împreună cu dramaturgul Tarell Alvin McCraney, au câștigat în 2017 Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru cel de-al doilea lungmetraj al său, Moonlight. Filmul a fost premiat cu Oscar și Globul de Aur pentru cel mai bun film.
Regizorul a primit și premiul pentru cel mai bun film acordat de Asociația Criticilor de Film din Los Angeles și a fost nominalizat de Asociația Regizorilor Americani la premiul pentru cel mai bun regizor. Proiectele sale viitoare includ o adaptare a romanului lui James Baldwin – If Beale Street Could Talk – și o adaptare pentru televiziune a romanului distins cu premiului Pulitzer, The Underground Railroad de Colson Whitehead. Este curator la Festivalul de Film de la Telluride și Artist de Onoare al Statelor Unite.

Lumina lunii (englezăMoonlight) este un film dramă american din 2016 scris și regizat de Barry Jenkins după piesa In Moonlight Black Boys Look Blue de Tarell Alvin McCrane. Filmul îi are în rolurile principale pe Trevante Rhodes, André Holland, Janelle Monáe, Ashton Sanders, Jharrel Jerome, Naomie Harris și Mahershala Ali.

Filmată în Miami începând cu anul 2015, pelicula a avut premiera la Festivalul de Film Telluride pe 2 septembrie 2016. Distribuit de A24, filmul a fost lansat în Statele Unite pe 21 octombrie 2016 și a avut încasări de peste 17 milioane de dolari în întreaga lume.

Moonlight s-a bucurat de un succes senzațional în rândul criticilor, fiind considerat unul dintre cele mai bune filme ale anului 2016, dar și unul dintre cele mai bune filme cu tematică LGBT din toate timpurile. La cea de-a 74-a ediție a Globurilor de Aur, filmul a câștigat premiul pentru cel mai bun film – dramă, fiind nominalizat la alte cinci categorii. De asemenea, filmul a primit impresionantul număr de opt nominalizări la Premiile Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu adaptat.

(Sursă : Wikipedia)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.