Preşedintele SUA, Donald Trump, a afirmat că omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan, i-a dat asigurări că va elimina ce a mai rămas din gruparea Stat Islamic (SI) în Siria, după anunţul retragerii trupelor americane din această ţară, transmite AFP.
„Preşedintele Turciei Erdogan mi-a dat asigurări în termeni foarte fermi că va eradica ce a mai rămas din SI în Siria”, a scris pe Twitter Donald Trump. „Trupele noastre se întorc acasă!”, a adăugat el.
Donald Trump a mai declarat că omologul său de la Ankara este capabil să-şi respecte acest angajament.
Liderul de la Casa Albă pare să fi oferit detalii din conversaţia telefonică purtată în cursul zilei cu Erdogan, când cei doi au convenit să evite vidul de putere în Siria, după retragerea americană.
„Cei doi lideri au convenit să asigure coordonarea între militari, diplomaţi şi alţi responsabili din ţara lor pentru a evita vidul de putere ce poate rezulta din exploatarea retragerii (americane) şi faza de tranziţie din Siria”, a anunţat preşedinţia turcă.
Erdogan a mai afirmat că ţara sa este „pregătită să ofere sprijin aliatului nostru din NATO în cadrul deciziei de retragere”, potrivit preşedinţiei de la Ankara.
Anterior, Donald Trump a scris pe Twitter că a avut o discuţie productivă cu Erdogan despre retragerea „lentă şi extrem de coordonată” a trupelor americane din Siria.
Un răspuns
Erdogan este un presedinte puternic iar ca orizont de timp este un presedinte mai puternic decat toti presedintii SUA de la HW Bush si pana la cel de astazi. Ultima intalnire a lui Trump cu Erdogan evoca intalnirea lui Kennedy cu Nikita Hrusciov din perioada „crizei rachetelor din Cuba” (aproape). Si Putin sau Rohani sunt „atenti” in relatia cu Erdogan dar si acesta stie care-i este puterea si „lungul nasului”.
Oricum decizia antikurda a lui Trump are legatura cu deciziile antirepublicane ale Democratilor, pro – kurzi. Iar acest fapt stabileste (probabil definitiv) dezangajarea SUA in Orientul Mijlociu, avand (de asemenea, probabil) garantii ca Orientul Apropiat este „in regula”. Aici mai am mici dubii.
Cert este ca daca se retrage (inca nu au trecut cele 60 – 100 de zile iar Putin a afirmat ca americanii s-au mai „retras” de cateva ori pana acum si din Afganistan sau Irack) SUA contrabalanseaza „ciocanul” catre zona marilor Chinei, mult mai interesante sau mai putin stresante decat zona Mediteranei de rasarit, deja petita intens.
In relatia cu Turcia, SUA s-a recompensat (se pare) pentru tentativa de lovitura de stat (din care Erdogan a iesit mult intarit) se pune intrebarea daca a fost intradevar o lovitura de stat reala. Cu Iranul a cam ramas „ca-n tren”, cu pastrarea relatiilor economice solicitate de UE, initiativa coercitiva lasandu-se asteptata, cu un trend posibil ascendent al confruntarii armatei israeliene cu militiile siite palestiniano – iraniene Hezbollah, in plina desfasurare. Cu rusii se pare ca Tump vorbeste prin gesturi iar cand vorbeste, una spune, alta face (cred ca este o recuzita si o mimica a disimularii, de ambele parti) sabiile se ascut in continuare si pe fondul dezangajarii americane din Europa (ce ras cu acel ajutor militar american destinat „marinei ucrainiene”) este posibil sa fie pusa in discutie atat existenta in continuare cat si necesitatea de „renaturalizare” a scutului de la Deveselu, ceea ce ar putea crea o situatie „limita”, care ar putea genera o reevaluare „in extremis” a relatiilor strategige actuale si chiar o necesitate de imbunatatire a lor, in viitor.
Revenind la Erdogan, chiar daca nu-l „inghite” pe al-Assad, el stie ca mai mult decat a cerut Rusiei ca cedare nu va putea obtine iar cu tomatele se va discuta dupa ce vor trece cei 10 de ani de la implementarea programului rusesc de productie interna a acestora (garantat de „baronii” lui Putin) si dupa expirarea carui termen este posibil ca rusii sa devina mari exportatori de tomate.
South Stream nu a fost subiect de negociere (nu s-a auzit) si se pare ca dupa ce Tsipras a inteles ca „prostioarele gen Skripal” nu pot aduce Greciei o pozitionare similara Angliei in relatia cu Rusia, a „carmit”, a facut anticamera si pana la urma este posibil ca aceasta conducta sa alimenteze si vehiul leagan al democratiei mondiale.
Despre SUA si agenda ei actuala (chiar daca ea exista de decenii) nu prea se mai incumeta nici un mare analist sa injghebe macar vreo predictie referitoare la urmatorii pasi ce vor fi facuti de aceasta entitate iar Baba Vanga tace.