PSD are din nou o situație grea, la nici 48 de ore după ce reușise să treacă peste șocul europarlamentarelor, păstrând guvernul, conducerea Camerei și unitatea partidului la congres. Un acord realizat luni de Tăriceanu și Ponta lasă însă o singură alternativă social-democraților. Practic, pe 1 iulie a fost dat startul campaniei pentru prezidențiale, prima mutare fiind făcută de ALDE și ProRomânia, care au decis să aibă un candidat comun în noiembrie 2019, pe modelul USL.
Social-democrații nu își pot permite să iasă pe margine din primul tur. Alianța Ponta-Tăriceanu îi lasă în ofside. Orice simplificare a jocului aduce un bonus celor care fuzionează/se aliază. USL 3 nici nu trebuie să ia prea mult din voturile PSD: dacă 0,2 % dintre alegători pariază pe Tăriceanu, în loc să-și dea votul candidatului social-democrat, USR și PNL ajung în finală, PSD pierde și prezidențialele și guvernarea. În 2014, PSD a reușit să păstreze Guvernul, având în spate 46% din electorat și în față doi ani până la noi alegeri. Cu un scor blocat undeva la 20 de procente, parlamentarii PSD vor fi greu de ținut aproape. Mai ales dacă există alternativa USL 3, unde se pot replia.
PSD poate insista cu un candidat propriu, mergând pe discursul votului util (nu risipiți voturile Stângii pe ”trădători” etc). Dar, astfel intră în conflict cu candidatul USL 3 și cu formațiunile componente. Greu să mai guvernezi cu ALDE, după ce te-ai războit cu candidatul acesteia. Există și scenariul în care PSD reface scorul de la europarlamentare și intră în turul doi, singur împotriva tuturor. Dar merită această victorie a la Pirus? Pot câștiga social democrații alegerile prezidențiale, odată intrați în finală? Dacă nu, cum vor mai rezista la guvernare, fără ALDE? În schimb, dacă merg pe alianța cu Tăriceanu și Ponta, pot spera la scorul însumat al celor trei partide, care îi duce la 31%, și evident, în turul al doilea.
