E greu de înțeles ceea ce se întâmplă în managementul de la Floreasca. Dincolo de presiunea publică, nu poți să nu te întrebi cum a fost destituit Mircea Beuran din funcția administrativă pe care o deținea în cadrul spitalului, în vreme ce coordonatorul blocului operator, doctorul Dragoș Ene, a fost promovat in aceeași zi și a fost numit director medical al instituției.
Mai confuz decât atât nu se poate: îl destitui pe doctorul care s-a dovedit că nu a fost acolo in momentul tragediei din sala de operație și îl consideri drept principalul vinovat, dar îl promovezi pe medicul care coordona activitatea chirurgicală din sala de operație, adică tocmai persoana desemnată să se ocupe de nevoile unui spațiu în care se operează oameni, de la funcționarea impecabilă a ecchipamentelor medicale până la utilizarea optimă a dezinfectaților.
Noi nu spunem că medicul Ene ar avea vreo vină, dar pare că ar fi avut mai multe atribuții decât Beuran în asigurarea protecției pacienților.
Misterele acestea vor deslușite probabil în instanță, pentru că Mircea Beuran dă în judecată spitalul unde lucrează, dar după ani de zile, când se va da o soluție și această tragedie va fi îngropată.
De ce spun o tragedie? Când o femeie ia foc in timpul unei operații și cancerului invaziv de care suferea i se adaugă durerile insuportabile provocate de arsuri, suferința e de nedescris. Dacă au greșit mai mulți oameni să plătească. Aici suntem, sper, cu toții de acord.
Ne vom concentra pe persoana lui Mircea Beuran, care e ținta unui atac de proporții. În primul rând, maniera în care a fost făcut public cazul: Emanuel Ungureanu, parlamentar USR, într-o postare pe facebook, spune că o pacientă operată de Beuran a ars ca o torță. După o oră, se află că doctorul incriminat nu se afla la locul cu pricina și s-a alăturat echipei de chirurgi, șocată de accident, în ultima parte a intervenției, lucru confirmat de camerele video. Atunci, pentru manipulare, Ungureanu revine in peisaj, tot pe rețeaua de socializare, și vorbește despre plagiatul lui Beuran. Adică un eveniment care nu are nicio legătură cu evenimentul în sine, dar un atac menit să crescă aversiunea publică față de țintă.
După „mica intervenție” a politicianului USR-ist, lumea s-a radicalizat pe rețele. De ce nu a aflat opinia publică decât târziu, după mai bine de o săptămână de la eveniment, a fost întrebarea cea mai vehementă.
Personal, dacă era vorba de familia mea, nu aș fi vrut să afle toată lumea de pe rețele și să se isterizeze o țară întreagă pe niște adevăruri cel puțin trunchiate, dacă nu chiar manufacturate la repezeală cu scopul de a mima anchete.
Ce se întâmplă azi, după prima decizie a spitalului, aceea de demitere a lui Beuran? Comunitatea medicală de la Floreasca este revoltată de felul în care este tratat un incident medical regretabil şi de lipsa respectului şi a deontologiei celor implicaţi.
Reacția medicilor este justificată: în momentul acesta are loc o mega-acțiune de decredibilizare a celui mai important spital de traumă din România. De aici nu mai ai unde pleca, doar la cimitir dacă nu ai zile. Lucrurile par și mai ciudate, in condițiile in care primii doi oameni din Ministerul Sănătății vin din medicina privată.
De asemenea, apar reacții și din alte spitale de stat, chirurgi care își reprimă cu greu revolta față de modul in care autoritățile au tratat cazul de la Floreasca.
Cât despre incidentul din sala de operație, acolo e mult de discutat. Ai vinovați când ești în stare să faci reguli, protocoale. Dacă dăm un Google search cu „fire combustion in operation theater” iată ce găsim: în SUA au loc între 550 și 650 incendii în sala de operație, anual, 68% fiind din cauza electrocauterelor. La o clinica din Cleveland, de exemplu, au avut loc 6 astfel de incendii într-un an, dintre care 3 pe pacienți.
Americanii au făcut ce au știut ei mai bine: au adunat datele, au instruit personalul si au făcut exerciții de incendiu în fiecare lună. De asemenea au raportat cazurile în reviste de specialitate, pentru a împărtăși informațiile, pe cale științifică, medicilor colegi.
Ce facem noi? Ce știu romanii mai bine: plângere penală, demiteri, denunțuri în loc de raportare în revistele de specialitate. Iată de ce nu vom învăța nimic nici din acest caz.
