NASA monitorizează o anomalie ciudată în câmpul magnetic al Pământului: o regiune gigantică de intensitate magnetică mai mică în cerul de deasupra planetei, care se întinde între America de Sud și sud-vestul Africii.
Acest fenomen vast, în curs de dezvoltare, numit Anomalia Sud-Atlantică, a intrigat și preocupat oamenii de știință de ani de zile, și poate că nimeni nu a studiat-o mai mult decât cercetătorii NASA.
Sateliții și navele spațiale ale agenției sunt deosebit de vulnerabile la slăbirea intensității câmpului magnetic din zona anomaliei și la expunerea repetată la particulele încărcate de la Soare.
Anomalia Atlanticului de Sud (SAA) – comparată de NASA cu o „adâncitură” în câmpul magnetic al Pământului sau cu un fel de „groapă în spațiu” – nu afectează, în general, viața pe Pământ, însă nu același lucru se poate spune despre navele spațiale orbitale (inclusiv Stația Spațială Internațională), care trec direct prin această zonă în timp ce se învârt în jurul planetei la altitudini joase pe orbita Pământului.
Intensitatea redusă a câmpului magnetic din interiorul anomaliei înseamnă că sistemele tehnologice de la bordul sateliților pot intra în scurtcircuit și funcționa defectuos dacă sunt lovite de protoni de mare energie emanați de Soare, potrivit ilike-it.ro.
Aceste lovituri aleatorii pot produce, de obicei, doar defecțiuni de nivel scăzut, dar prezintă riscul de a provoca pierderi semnificative de date sau chiar deteriorarea permanentă a componentelor cheie – amenințări care îi obligă pe operatorii de sateliți să oprească în mod obișnuit sistemele de pe navele spațiale înainte ca acestea să intre în zona de anomalie.
Sursa principală a acestei anomalii este considerată a fi un ocean învolburat de fier topit în interiorul nucleului exterior al Pământului, la mii de kilometri sub pământ. Mișcarea acestei mase generează curenți electrici care creează câmpul magnetic al Pământului, dar nu neapărat în mod uniform, se pare.
Un rezervor uriaș de rocă densă, situat la aproximativ 2.900 de kilometri sub continentul african, perturbă generarea câmpului, ceea ce duce la efectul dramatic de slăbire a acestuia – care este „ajutat” de înclinarea axei magnetice a planetei.
Deși sunt multe lucruri pe care oamenii de știință încă nu le înțeleg pe deplin despre anomalie și implicațiile sale, noi informații fac în permanență lumină asupra acestui fenomen ciudat.
De exemplu, un studiu condus de heliofizicianul Ashley Greeley de la NASA în 2016 a dezvăluit că zona respectivă se deplasează încet în direcția nord-vest. Cu toate acestea, nu se deplasează pur și simplu. Chiar mai remarcabil, fenomenul pare să fie în curs de divizare în două regiuni distincte, cercetătorii descoperind în 2020 că pare să se împartă în două celule, fiecare reprezentând un centru separat de intensitate magnetică minimă în cadrul unei anomalii mai mari.
Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul nostru rămâne necunoscut, dar, în orice caz, există dovezi care sugerează că anomalia nu este o apariție nouă.
Un studiu publicat în iulie 2020 a sugerat că fenomenul nu este un eveniment ciudat din ultima vreme, ci un eveniment magnetic recurent care ar fi putut afecta Pământul încă de acum 11 milioane de ani.
Dacă este așa, acest lucru ar putea semnala că anomalia din Atlanticul de Sud nu este un declanșator sau un precursor al răsturnării întregului câmp magnetic al planetei, un fenomen care se întâmplă, de fapt, de mii de ani încoace.
