Pământul se află în pragul unei catastrofe care ar putea avea loc „încă din 2025”, noi dovezi susținând un colaps climatic în acest deceniu.
Curenții din Oceanul Atlantic ar putea aduce temperaturi mai ridicate la tropice, transformând valurile de căldură din Europa în ceva mult mai grav, scrie Daily Star.
Aceste temperaturi ridicate, care au făcut deja ravagii în Grecia în ultimele săptămâni, ar putea să crească și mai mult, dar și mult mai repede decât au crezut inițial oamenii de știință.
Un nou studiu efectuat asupra circulației de răsturnare meridională a Atlanticului (Atlantic Meridional Overturning Circulation – AMOC) și publicat în revista Nature Communications a arătat că, pe măsură ce se răcește, curenții mai calzi se îndreaptă spre nord cu apa care se scufundă, potrivit Pro TV..
Acest lucru ar putea provoca un ciclu repetitiv în care apa încălzită se răcește, se scufundă și apoi se încălzește din nou, devenind mai densă și mai sărată.
Volumul de apă crește și el, în condițiile în care calota de gheață din Groenlanda se topește în Atlantic, provocând perturbări ale temperaturii generale a oceanului și modificări ale ciclului AMOC, relatează Metro.
Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice a prezis anterior că sistemul AMOC va fi perturbat în secolul următor, dar un nou studiu a arătat că este „cel mai probabil” ca prăbușirea totală sau parțială a sistemului să se întâmple mult mai devreme.
Experții au avertizat că acest lucru ar putea avea loc chiar din 2025, iar specialiștii au avertizat asupra efectelor devastatoare pe care le-ar declanșa pe tot globul la doar câteva decenii după colapsul inițial.
Oamenii de știință consideră că Marea Britanie va fi puternic afectată de aceste schimbări, iar apa dulce pentru băut și agricultură va fi tot mai mult solicitată.
Profesorul Peter Ditlevsen de la Universitatea din Copenhaga, autorul principal al noului raport, s-a declarat „destul de alarmat” de rezultate.
Alții susțin, însă, că testul nu a fost fiabil, deoarece se bazează pe metode și modelări ale unor măsuri indirecte și pe schimbările din ultimii 70 de ani.
Dar profesorul Ditlevsen a ripostat, spunând:
„Suntem destul de siguri că perturbarea pe care o facem cu emisiile de gaze cu efect de seră este cea mai importantă cauză”.
