Revista Columna, supliment cultural-ştiinţific al revistei STUDII ŞI COMUNICARI/DIS
a Diviziei de Istoria Științei a CRIFST al Academiei Române împreună cu Intelligence Studies Center for Security and Applied Geopolitics, organizație condusă de Col (r) lect. univ. dr. Tiberiu Tănase, anunță o sesiune de comunicări, cu tema Castelul Peleș – 150 de ani de la inaugurarea șantierului.
Evenimentul va avea loc octombrie 2023.
Inaugurarea Castelului Peleș
“Pe 25 Septembrie /7 Octombrie 1883, la ora 9 dimineața, la Mănăstirea Sinaia a avut loc un serviciu divin în prezența Mitropolitului Primat, a demnitarilor Statului și ai reprezentanților armatei.
În fața castelului, un batalion de vânätori, cu drapel și muzică a dat onorurile, apoi Mitropolitul Primat, urmat de tot soborul de preoți ai Mitropoliei și de călugării mănăstirii, au oficiat un Te-Deum și au sfințit apele.
Generalul Crețeanu, seful Casei Militare a Regelui Carol I, a citit următorul document:
“Eu, Carol Domn și Rege
cu Elisabeta Regina
După o silință neobosită de doi ani, în luptă cu un tărâm nestatornic, străbătut de isvoare, isbutit-am a pune la poalele Bucegiului, temelia acestei clădiri, în anul mântuirei 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea. Zidirea s-a oprit pe timpul Războiului pentru neatârnarea României.
Intrat-am în această casă a noastră în anul mântuirei 1883, iar al Domniei Noastre al XVII-lea; Datu-i-am nume: CASTELUL PELEȘULUI”. Acest document a fost semnat de către Suverani, de Mitropolitul Primat si de toți cei de față.”
Evenimentul a fost consemnat și în presa anului 1883 de gazetarii ziarului Telegraful român:
“Castelul Peleș, palatul de la Sinaia al regelui Carol I, s’a inaugurat în dumineca trecută. Întâi s-a făcut serviciul divin, la care a oficiat Primatul, apoi un general a citit istoricul castelului, care cuprindea şi numirea ce i s-a dat de “Castelul Peleş”, şi actul fu subscris de Majestățile lor şi de către toţi cei invitaţi. Mergând apoi la uşa palatului, regele o deschise cu cheia ce avea la sine. Majestățile Lor intrară astfel, cu mitropolitul şi cu toţi cei invitaţi parcurseră toate salele, care fură stropite cu apă sfinţită. La ora 2 urmă prânzul, la care mitropolitul pronunță primul toast pentru regele şi regina.
Regele zise al doilea toast, spunând că scopul pentru care a ridicat acest castel în Munţii Carpaţilor a fost ca să înfigă în pământul României temeliile locuinţei sale, şi aceasta e una din dovezi, că legat este cu pământul şi cu sufletul acestei ţări şi că închinâ pentru mărirea şi fericirea României.
Dl. Dimitrie Ghica, preşedintele Senatului, închină pentru fericirea regelui şi a reginei. Ilustrul nostru poet, dl V. Alecsandri, în câteva cuvinte, pe care “Românul” le numește “sânţirea românească a Castelului” ură toate fericirile dorite proprietarilor palatului. Dl. general Cernat ridică un toast în numele armatei. În urmă, dl. C. A. Rosetti, președintele Camerei, pofti toate fericirile ce se cuvin proprietarilor Castelului Peleş, care au înfipt temeliile lui în rărunchii Carpaţilor, precum prin faptele lor au lucrat şi lucrează de a se întruni cu aspiraţiunile, cu simţămintele, cu inimele tuturor Românilor.
Serbarea în fine a fost din cele mai frumoase, căci era simplă şi de toţi simţită. La această serbare s-a împărţit celor invitaţi şi o medalie în bronz. La amiază sosi la Sinaia un număr din cei care au plecat din Paris şi din Viena la Constantinopole pentru inaugurarea noului tren Orient Expres.
Dl. C. A. Rosetti, aflând că printre acei călători era şi d. Edmond About (scriitor și academician francez, un mare susținător al României), s-a dus la gară la sosirea trenului spre a-l saluta şi a strânge mâna şi acelor dintre ziarişti pe cari îi cunoștea.
M.S. Regele şi Regina, luând cunoștinţă despre sosirea acelor însemnaţi călători, a trimis pe unul din domnii adjutanţi spre a-i invita să vie să ia ceaiul, fără nicio ceremonie şi în veşmintele de călătorie. Pe la patru veniră toţi acei domni, cu care Regele şi Regina vorbiră şi în mai multe rânduri.
Ei vizitară palatul conduşi de câţiva din doi adjutanţi și veniră apoi în Salonul pentru muzică, unde M. S. Regina ţinea piano şi domnişoara Carlotta Leria cânta câteva arii din operele italiane şi franceze şi vreo două din cântecele române, şi care fu aplaudată cu multă şi sinceră căldură.
De aici toţi trecură într-un alt salon, unde se servi ceaiul de către domnişoarele de onoare şi Majestăţile Lor vorbiră mult şi pe rând cu toţi străinii veniţi şi cu toţi invitaţii zilei”.
