Fosta Securitate a fost brațul înarmat al PCR condus de Nicolae Ceaușescu. Teroarea anilor ’50 a fost urmată după 1965 până în 1989 de supravegherea totală a populației. Nu doar adulții au fost recrutați, ci și minori. La CNSAS sunt 360 de volume pline cu angajamente semnate de adolescenți.
Potrivit declarațiilor Germinei Nagâț, cercetător CNSAS, Securitatea nu s-a mulțumit cu recrutarea adulților, ci i-a racolat și pe minori. Cele 360 de volume aflate la CNSAS sunt pline cu angajamente semnate de către minori, elevi de liceu. Securitate însă recruta și elevi de gimnaziu.
După teribilii ani ’50, când comuniștii veniți la putere în România au instaurat teroarea, au deportat, au aruncat oameni în închisoare, au naționalizat și confiscat averi, Securitatea a schimbat metodă după 1965 până în 1989 astfel că abordarea cetățenilor nu a mai fost reprimarea/teroarea, ci controlul eficient, supravegherea totală.
Invitată de Mircea Mihăieş să susțină o conferință pe tema Securității, în cadrul conferințelor Universității de Vest Timișoara, Germina Nagâț a declarat că metoda controlului total, operată de Securitate, se numea prevenție și prevedea, printre altele, și racolarea persoanelor din diferite categorii sociale, din toate categoriile sociale.
Controlul populației devine atât de insidios după 1965 încă, declară Nagâț, era urmărită „starea de spirit. Prevenția începea din mediul școlar, până în fabrici și uzine, biblioteci, totul era supravegheat. Erau racolate persoane din diferite medii, astfel că, spre exemplu, în cadrul blocurilor de locuințe existau persoane de sprijin, care dădeau note despre cine vine în bloc, ce scrisori se primesc, de la cine, dacă sunt din străinătate, cine ține petreceri, ce vorbesc oamenii, care e starea de spirit. Mersul la bibliotecă era supravegheat, mai ales la centrele străine. Toate instituțiile de cultură erau infiltrate”.
Mai mult, în cadrul acestui sistem draconic de supraveghere existau normele de recrutare din toate mediile profesionale, fiecare mediu profesional trebuia supravegheat nu doar de cadre de Securitate, ci de oamenii din interiorul mediului, spune Ziare.com.
Rețeaua informativă avea plan de recrutare. Totul era gândit în cel mai mic detaliu al supravegherii. De altfel, sub acest aspect al arhitecturii supravegherii, Germina Nagâț precizează că România comunistă este a treia țară după Germania comunistă și Polonia, iar numărul de 1.400.000 de dosare de urmărire a populației confirmă acest fapt.
Controlul total al populației prevedea astfel și recrutarea de minori care semnau angajamente de colaborare, document în care treceau și datele părinților, și unde lucrau aceștia, şi domiciliul.
„Au fost recrutați elevi de la clasa a IX-a până la XII-a, dar erau și excepții de recrutare a unor elevi de clasa a VII-a sau a VIII-a. De regulă erau elevi buni la învățătură, proveneau din medii mai sărace, presupunandu-se că aveau ambiții mai mari de a evolua pe scară socială.
Elevii care urmau să fie recrutați erau chemați fie în biroul directorului școlii, fie în alt loc, într-un mediu sigur, și li se livrau scenarii în care țara este în pericol, trebuie să își servească țara, sunt dușmani în jurul lor, care nu poți fi anihilați decât dacă ei vor livra informații, era o datorie față de țară.
Și livrau informații. Întrebările erau legate de cine ascultă Europa Liberă sau Vocea Americii, emisiunea muzicală Metronom, realizată de Cornel Chiriac, cine ce cărți citește, cine vorbește despre o posibilă fugă în Occident, cine spune bancuri, cine vorbește împotriva lui Ceaușescu, despre colegii de clasă, despre părinții acestora.
Imaginați-va că acești elevi nu aveau discernământ, erau minori, și intrau în rutina asta, ajungeau apoi la facultate sau mergeau în câmpul muncii”.
Legea exonerează minorii de semnarea angajamentelor, dar documentele rămân
Germina Nagâț declară că la CNSAS există 360 de volume compuse din astfel de angajamente ale copiilor, însă nu sunt din toate județele.
„Din estimările mele, cred că vorbim despre 10.000 de elevi recrutați. Vorbim despre o mutilare timpurie și definitivă, pentru că mulți dintre aceștia vor ajunge colaboratori de seamă ai sistemului și toți sunt marcați de acest început.
Am văzut multe dosare, în care elevii recrutați au încercat să scape mai apoi din mrejele sistemului, eschivându-se în toate felurile, chiar deconspirându-se. Dar ceea ce pot să spun este că numărul celor care au vrut să scape, și poate au reușit, e mult mai mic decât numărul celor care au rămas în sistem”.
Cât privește regimul juridic al colaborării acestora, Germina Nagâț a precizat că „legea exonerează persoanele care au dat note fiind minori, pentru că minorii nu au discernământ juridic. Trauma însă rămâne. Nu sunt numiți colaboratori, dar povestea vine după ei.
Câți sunt dispuși să înțeleagă distincția dintre colaboratori adulți sau minorii recrutați? Nu există nici o circumstanță, nici o justificare pentru sistem, pentru această mutilare, această grozăvie – racolarea minorilor”.
