Mi se pare un lucru firesc şi democratic ca oricare dintre noi să aibă posibilitatea să se exprime liber. Dar aceasta atâta timp când felul lui de a se exprima liber nu îi lezează pe alţii şi nu produce pagube. Materiale şi nu numai.

Este un lucru firesc ca, atunci când vezi pe cineva că are alte păreri decât tine, să-l asculţi, să încerci să înţelegi ce comunică, ce doreşte, ce vrea, apoi poate chiar vei fi de acord cu unele lucruri pe care le afirmă.

Poate că, în unele puncte, omul acela chiar are dreptate. Din acel moment, tu te schimbi şi este o schimbare bună, pozitivă. Ai învăţat din experienţa altuia. Dacă acest lucru se întâmplă, indiferent dacă tu sau celălalt sunteţi strungari, agenţi de vânzări Glovo sau intelectuali rasaţi, voi doi, emiţătorul unei idei valide şi receptorul acesteia, aţi cunoscut o experienţă intelectuală.

Experienţele intelectuale, pentru oricine, sunt o binefacere socială, pentru că ele augmentează forţa de abstractizare a individului şi ajută la o mai bună cognitivitate individuală şi colectivă, iar aceasta, la rândul ei, duce la progresul societăţii.

Ce avem noi, în ultimele trei zile? Sau mai bine zis nopţi, cele de duminică spre luni, luni spre marţi şi marţi spre miercuri. Pare-se, pe fondul inabilităţilor, erorilor şi lipsei de comunicare a autorităţilor, despre măsurile restrictive, prin oraşele ţării au ieşit în stradă nişte oameni, ca să protesteze.

„Deschide-ţi şcolile, copiii au nevoie de educaţie!!!”, scrie pe o pancartă a unei tinere protestatare, îngrijorate că generaţiile care vin după ea nu vor mai avea nivelul ei de cultură.

În acest timp, tineri cu ochii bluraţi de licori necunoscute, ori perfect lucizi, iau bordura şi o aruncă în geamul dubei Jandarmeriei Române, atunci când jandarmii încearcă să le comunice că trebuie să poarte masca de protecţie.

Următorul exemplu este al unui onorabil domn, care poartă ochelari, ceea ce ar indica, după criteriile din Cambodgia lui Pol Pot, că e intelectual, şi a scris pe o pancartă:

„Trădători impostori PNL-USR-UDMR. Neaţi falimentat ţara. Ne ucideţi copii. Deşteaptăte române!”.

Este credibil acest domn? Se exprimă de parcă zici că ar fi coborât acum din copac şi faptul că nu merge în patru labe, ca maimuţa, este o întâmplare. În acest timp, la aceleaşi proteste, se scandează numele unui infractor, pe nume Dragnea Liviu, care acum puţin timp era să scoată ţara asta din UE şi NATO. Ce credibilitate să ai tu, manifestant de bună-credinţă, când alături de tine se află asemenea specimene?

Dar cu ce slogan am rămas de la aceste proteste (cel puţin cele de până acum)? „Protestatarii e cu noi!”. Asta ce exprimă? Un fapt foarte complex: ei, protestatarii, în mentalul lor colectiv, crede că ei este cu propriile lor persoane.

Capacitatea aceasta de dedublare dovedeşte fără putinţă de tăgadă puterea de abstractizare a massei care împinge afară din bârlog aceste proteste superbe.

În cursul cărora vitrinele magazinelor din centrul Bucureştiului sunt făcute ţăndări. Lucru perfect normal. Şi poetul, atunci când, cu geniul său, creează o nouă poezie, de valoare universală indiscutabilă, trebuie întâi să distrugă barierele stilistice puse de înaintaşii săi, să le conteste acestora autoritatea, pentru ca, pe ruinele vechii lumi, să construiască una nouă, mai măreaţă.

Cum? Evident, desigur, vandalizând şi devalizând automatele de sucuri de la Piaţa Unirii! Pentru că, aşa cum mi-a mărturisit odinioară un taximetrist, toţi fură pe lumea asta, iar cei ce legiferează în Parlament trebuie să legifereze de unde până unde şi cum anume are dreptul să fure fiecare. Pentru a nu ne mai fura unii altora.

Astfel, ne vom îmbogăţi toţi.

327 Vizualizări

1 COMENTARIU

  1. Domnule Florin Budescu,
    textul dumneavoastră este unul mediocru.
    Două cuvinte despre stil. Dacă, v-ați propus, ca standard, „limba de lemn”, v-a reușit de minune. Textul este inexpresiv și lipsit de viață.
    Două vorbe, și despre conținut.
    E grav!
    Ar trebui, să fac o analiză pe text a fiecărui paragraf, pentru a vă ajuta să VĂ înțelegeți erorile de abordare intelectuală și umană a „problematicii”.
    În articolul dumneavoastră sunt, de fapt, două articole.
    Cel cu care începeți, se referă la experiențe intelectuale, la schimb de opinii, la „cognitivitate”, la „abstractizarea individului”, la „progresul societății”, la înțelegerea celui care are puncte de vedere diferite de ale tale etc. Foarte intelectual!
    Mi-a plăcut, în mod deosebit, dubla concluzie a acestei demonstrații teoretice:
    „…să-l asculţi, să încerci să înţelegi ce comunică, ce doreşte, ce vrea, apoi poate chiar vei fi de acord cu unele lucruri pe care le afirmă”.
    Apoi,
    „Dacă acest lucru se întâmplă, indiferent dacă tu sau celălalt sunteţi strungari, agenţi de vânzări Glovo sau intelectuali rasaţi, voi doi, emiţătorul unei idei valide şi receptorul acesteia, aţi cunoscut o experienţă intelectuală”.
    Ce frumos, ce intelectual, ce democratic!
    Din păcate, în cel de al doilea articol, ați părăsit aceste nobile și intelectuale idealuri.
    Pare scris de altcineva!
    De un miștocar.
    Să mergem la „cestiune!”
    În privința violenței suntem de acord. Nici nu sunt multe de spus: de regulă, peste tot în lume, la manifestările stradale își fac apariția și huliganii. De ei se ocupă poliția și, unde este cazul, procurorii etc. În opinia mea, legile pentru acest tip de infracțiuni ar trebui să fie mai aspre.
    Acum, despre manifestanți:
    „Pare-se, pe fondul inabilităţilor, erorilor şi lipsei de comunicare a autorităţilor, despre măsurile restrictive, prin oraşele ţării au ieşit în stradă nişte oameni, ca să protesteze.”
    Drăguț!
    „Pare-se… niște oameni”
    Empatie? Zero!
    Dumneavoastră, ori sunteți rău-voitor (nu cred, că sunteți, deoarece în prima parte a textului, sunteți animat de idealuri intelectuale și umane), ori, percepeți în mod partizan realitatea socială și politică actuală. Mai există o posibilitate, care vă este favorabilă: ați fost plecat undeva, unde nu există internet, telefon mobil, nici radio, nici televiziune, nici presă scrisă. Timp de un an și două luni ați trăit, să zicem, într-un soi de sihăstrie, de unde v-ați întors în preziua manifestațiilor. De aceea, nu ați auzit de măsurile contradictorii venite dinspre Guvern, cât și dinspre coaliția de guvernare (atât de multe, încât au devenit un stil de a guverna!), de aroganța acelorași guvernanți, de angajările ilegale în posturi importante în instituțile de stat, de împrumuturile uriașe contractate, despre a căror întrebuințare există doar parțiale și contradictorii (sic!) comunicate oficiale, despre unele restricții severe, nejustificabile nici social, nici economic, ci doar politic, despre aparițiile rare și formale ale Președintelui, cu discursuri neconvingătoare, despre manipularea cinică, practicată de mass media, într-o direcție sau alta, despre ceața totală din învățământ, despre un ministru al sănătății, care nu știe pe ce lume se află, despre cafteala permanentă dintre PNL și USR, pentru putere și imagine, despre milioanele de șomeri și, în sfârșit, despre… „niște oameni”, care… „pare-se”, au ieșit în stradă.
    De ce au ieșit?
    De ce credeți, că au ieșit?
    Pe dumneavoastră, „pare-se”, nu vă interesează.
    Pe dumneavoastră vă interesează agramatismul unor pancarde! Și lipsa de coerență a revendicărilor.
    Este prea puțin!
    Simțiți disperarea oamenilor? Simțiți tensiunea în care trăiesc milioane de părinți? Simțiți durerea îngrozitoare a celor care sunt împiedicați arbitrar și sever, să-și onoreze părintele suspectat că a murit din cauza infecției cu SARS-CoV-2? Simțiți tristețea din sufletele bătrânilor, tratați cu dispreț și condamnați la o lungă agonie în singurătate?
    Jurnaliștii simt pulsul societății. Au un organ special, pentru asta.
    Vă propun un exercițiu de stilistică, de coerență a ideilor, de conciziune și de obiectivitate. Povestiți în scris ceva, o întâmplare, de patru-cinci ori, dar, de fiecare dată, altfel. Alte metafore, alte comparații, alte epitete, alte asociații de idei… Și, de fiecare dată, abordați povestea din alt unghi: al povestitorului, al personajelor, al martorilor etc. Foarte important: cât mai concis! Eliminați cuvintele, propozițiile și frazele care parazitează mesajul! Exercițiile să nu depășească o jumătate de pagină, fiecare. Faceți acest exercițiu intelectual cât mai des. Veți scăpa astfel, de pedanterie, de „corectitudine școlărească”, de artificios. Dar, în primul rând, veți învăța să priviți realitate și prin ochii personajelor.
    Pentru un jurnalist este esențial!
    Dar, dacă scopul dumneavoastră este acela de a denigra, de a face mișto de niște oameni, de a trata, ca derizorii, disperarea și suferința lor, de a manipula realitatea, acest text nu există.
    Considerați intervenția mea, ca pe una amicală, care ne privește doar pe noi doi. De aceea, vă rog să nu publicați textul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here